Redtrocedări

Retrocedări.
Vizavi de retrocedări, personal nu am nimic de câştigat şi nimic de pierdut în toată această tărăşenie, dar, mai este şi un dar. Legea este făcută fără cap şi mai ales fără coadă şi ca atare are suficiente portiţe de trecere pentru tot felul de abuzuri. Un prim abuz şi cel mai grosolan este retrocedarea unor bunuri către regele Mihai. Toate bunurile retrocedate sunt domenii ale coroanei, deci ale statului român. Regele Mihai a renunţat definitiv la prerogativele regale mentru domnia sa şi urmaşii ce vor veni. Întrebarea este, cu ce drept mai pretinde retrocedări, reluarea unor prerogative şi mai ales cu ce drept acceptă să i se spună regele României din moment ce nu a fost încoronat niciodată? Poate greşesc, dar gurile rele mai spun că încă de la abdicare domnia sa primeşte 20000 de dolari SUA, lunar din partea statului, la început comunist iar azi român.
Apoi mai vine şi o altă bubuială. Orice construcţie neîntreţinută timp de 20 de ani devine de nefolosit. Dar multe construcţii au fost modernizate, s-au făcut investiţii importante. Cine va restitui sumele investite? Un calcul corect ar duce şi la o restituire decentă. Problema se pune mai acut acolo unde au fost instalate instituţii de cultură şi sănătate. Că aceste locuinţe au fost întreţinute, şi modernizate, foarte bine da un calcul echitabil între o chirie decentă pe care trebuie s-o plătească cel care foloseşte imobilul din care să se scadă cheltuielile făcute ar duce la o restituire corectă.
Mai sunt şi costurile impuse de CEDO în cazul unor procese. Aici este o altă şmecherie care permite excrocheriile. Se ştie că CEDO impune nişte valori imense. Dacă printr-o maşinaţie instanţa română dă, intenţionat, o hotărâre greşită, revendicatorul merge la sigur pe CEDO, statul român plăteşte. De acord? Dar statul român sunt şi eu. Pentru ce să plătesc eu pentru o eroare judiciară? Eu când am greşit am plătit din buzunarul meu. Judecătorul de ce să nu plătească? Ba mai mult, să mai aibă şi oarece profituri dintr-o eroare intenţionată.
Apoi, mai apare o altă situaţie. Dacă statul de azi, recunoscut pe plan mondial are nişte acţiuni, sunt sau nu legale? Dacă da, ce se va întmpla dacă peste cinci sau zece ani va veni un alt regim şi va anula toate legile statului de azi? Ce vor spune actualii păgubiţi? Ca atare, se pune întrebarea; dacă statul român din 1950 încoace, stat recunoscut de ONU şi alte instituţii internaţionale; statul recunoscut de statele lumii care a făcut investiţii în România, poate fi negat de către o mână de oameni? Dacă da, atunci care este rostul să se mai facă legi când o minoritate poate anula tot ceea ce a fost recunoscut ca legal pe plan mondial, vin azi o mână de oameni şi spun, NU, nu a fost legal. Cui foloseşte faptul că în lume sunte desconsideraţi tocmai pentru faptul că o lege făcută alandala, sau fundamentată, este considerată bună atât timp cât cei aflaţi la putere o consideră ca atare.
Sunt state care au legi în vigoare de sute de ani şi sunt considerate bune, eventual li se aduc anumite corecturi (amendamente); în schimb la noi nici faptul că patria noastră se numeşte România, nu este o faranţie a perenităţii.
SCURT: Solicit celor îndreptăţiţi, să perie legea şi s-o aducă la un nivel decent, chiar dacă vor fi şi victime, dar unde CEDO să nu aibe nimic de adăugat. Să se stabilească precis cine plăteşte pentru procesele corectate de CEDO.