Tot auzind cât se bate monedă pe tema moralităţii am purces în cercetarea izvoarelor de înţelepciune; şi unde ar fi asta dacă nu în basmele române. M-a frapat un titlu "Făt Frumos din lacrimă". Să vedem ce spune basmul. Cică, a fost o dată ca niciodat, un împărat. Şi avea domnia sa un boboc de fată. În una din zile trecea pe acolo un flăcău voinic şi frumos nevoie mare. El spunea că e fiu de împărat. O fi. Dar tot aşa putea fi un hăndrălău destul de spilcuit ca să poată fi crezut că este ceea ce de fapt nu era, adică, era un impostor.Dar asta nu e relevant. Ceea ce e de reţinut este faptul că bobocului, scăpat de sub privirile vigilente ale bonei, i se aprind călcâiele. Flăcăul, care numai prost nu era, observă cum tinerei domniţe i se umflă gogoaşa, bun prilej pentru o înţepătură în bubă. Ce logodnă, ce cununie, ce morală, vax albina. Flăcăul zice mersi şi se duce în drumul lui. Şi cum o asemenea plesneală nu putea rămâne fără urmări fiinţa simte cum un ceva îi mişcă sub poale iar împăratul vede cum pe zi ce trece se umflă burtica domniţei. Bătrânul un retrograd nu acceptă a fiica sa să se dedea la tăvăleală aşa că fără prea multe fasoane, o alungă de la palat. Neavând încotro fătuca pleacă în lume. Da, dar moralistul vine şi ne dă o lecţie care sună cam aşa: bine îţi şade ţie om bătrân fără de minţi, tu să stai să numeri scânduri cu ciubucul între dinţi, şi cu barba numai noduri ca şi câlţii când nu-i perii tu nu ai în capă grăunţe, numai pleavă şi puzderii, în timp ce ea în fund de codru a născut un pui de prinţ. Deci, fetelor, când simţiţi că se înfierbântă gogoasşa daţi buba la înţepat. Că după pleseneală apar şi unele consecinţe, fiţi fără grijă. În orice moment poare apărea un bou care acceptă că dacă vaca a fătat la el în curte musai că el este boul, bou către care fiinţa gingaşă îşi îndreaptă talentul de a demonstra că este o soţie fidelă.