Edecarul_1

EDECARUL.
Tot ce scriu aicea se bazaeză pe evenimente trăite, auzite sau presupuse de mine ca fiind reale.
Orice corabie, care pluteşte pe râuri, nu poate numai să plutească înspre aval; la un moment dat va trebui să mai şi urce în amonte, dar asta nu o poate face cu forţe proprii şi, pentru a salva situaţia, apelează la cineva care s-o tracteze. Persoana salvatoare este edecarul. Acesta are un odgon lung, leagă corabia şi singur sau cu ajutoare, de pe mal, trage corabia înspre amonte. Odată ajuns la capătul cursei, edecarul se urcă pe corabie şi împreună plutesc spre aval. Nu se ştie cât de mulţumit este edecarul dar ceea ce este sigur este faptul că fără ajutorul edecarului, corabia, nu poate să-şi facă treaba. Şi atunci când edecarul a ajuns la capătul puterilor, corăbierul îl abandonează pe cel care a fost cândva motorul activităţii sale de corăbier. Zadarnic, edecarul va aştepta, nu milă ci, acea grijă pe care orice gospodar o poartă animalelor sale. Cât de mult, eroul nostru, este sau nu edecarul pentru cei din jurul lui, să aprecieze fiecare.
Faptele ce le voi relata acum, aici, s-au petrecut în anii 50, sunt mulţi ani de atunci şi mulţi dintre eroii noştri au trecut în lumea umbrelor; iar cei care mai trăiesc au ajuns la o asemenea vârstă încât au ajuns apatici şi prea puţin le pasă dacă cineva le mai aminteşte de păcatele lor din vremuri demult apuse. Şi atunci pentru ce mai pierd timpul cu aşternerea aici a unor fapte despre care, poate, nimeni nu va mai vorbi cândva? Hagar nu am. Povestea începe după primul război mondial când Ardealul a trecut la România.
În judeţul Alba este un sat, Cricău. Din câte ştiu, satul are o vechime destul de mare şi prima dată era aşezat în locul numit azi La Comoară aşezat la ieşirea drumului ce duce la Alba Iulia prin Ighiu. Locului i sepune la Comoară deoarece aici,cândva, s-au găsit monezi şi bijuterii din aur. Se pare că aşezarea a dispărut în timpul migraţiei ungurilor. Mai târziu, în secolul XII, s-a construit biserica cetate, cunoscută azi ca fiind biserica ungurească.Se pare că aici s-au stabilit evrei maghiari. Aceştia erau destul de bogaţi fapt dedus când am văzut pietrele funerare din marmură. Pietrele se găsesc în cimitirul unguresc din Cricău în apropierea gospodăriei cunoscut de mine, prin anul 1950, ca fiind al lui Lofa lui Pişta. Dacă în acele timpuri, cineva îşi permitea să pună pe mormânt asemenea blocuri din marmură, trebuie să fi fost destul de bogat. Pietrele funerare sunt culcate, mod specific evreilor locali, de a-şi pune pietrele funerare pe mormânt.
După construirea bisericii cetate, în jurul bisericii şi în afara zidurilor au început să se stabileascăn solldaţii ieşiţi la pensie, slujitorii ţărani şi servitoare. Şi astfel s-a încropit satul Cricău.
În partea dinspre Galda de Jos se află dealul Bidişcuţa. Undeva pe locul numit la cireş a fost cândva o aşezare care a dispărut în aceleaşi condiţii ca şi aşezarea de la Comoară.
În partea dinspre nord se află Piatra Craivei. Aici a fost o aşezare clădită de apulum despre care se ştiu prea puţine doar numele aşezării a fost preluat şi de romani care au construit portul de pe Mureş, la Partoş, şi s-a dezvoltat localitatea Apulum, azi Alba Iulia. Despre vechiul Apulum ştiu doar că pe aici au trecut şi celţii despre care ştiu că încă se mai păstrează dovezi materiale care atestă exiatenţa unui lăcaş de cult. Despre oamenii din Craiva veche de la Piatra Craivei pot spune că până la un moment dat era pur sânge de dac. Fiind un sat de munte, migraţia locuitor era spre şes şi ca atare nu avea cum de la şes la munte,deci sângele lor nu putea să fie amestecat cu a altor naţii. Tot aici a fost şi ultimul punct de rezistenţă a lui Decebal. Se pare că aici a fost găsită mâna dreaptă a lui Decebal.
Mai pot spune că pe creasta acestei stânci a fost construit şi un castru roman, castrul locuit până la apariţia cavalerilor rătăcitori după războiul de la Grumvald şi a dispărut ordinul cavalerilor teutoni. Atunci un grup de cavaleri a ajuns şi la Craiva şi au ucis ultimii locuitori ai castrului: doi bătrâni, şapte copii şi opt femei. Corpurile lor au fost găsite îngropate la picioarele stâncii. Mai tîrziu, când localnicii au coborît mai la vale şi au înfiinţat localitatea Craiva veche, piatra fasonată a castrului a fost luată pentru a se construi o biserică ortodoxă.
Tot despre această stâncă este o legendă cu uriaşi. Se vede o crestătură orizontală în stâncă. Se spune că acolo este o poartă care se deschide odată la şapte ani, în noaptea de paşti, iese un uriaş şi merge la fetele din Craiva. Odată, un uriaş a furat o fată din Craiva şi nu a reuşit să ajungă la maomentul închiderii porţii aşa că o parte a fustei a rămas afară şi aşa a fost ultima dată când s-a deschis poarta. Pe creasta stâncii este o crestătură care merge până jos. Această stâncă este cunoscută ca fiind fântâna ai oarbă. Când eram copil încă se mai vedea apa clipocind. De aici scoteau apă locuitorii castrului apa, aşa că nu prea se supărau când năvălea duşmanul. Azi se mai cunosc temeliile dacice ale castrului, o cisternă săpată în stâncă, pentru păstrarea apei. Se mai vede şi locul unde erau puse ţevile de tun din acele vremuri. Mai pot spune că de pe vârful stâncii se vede la Orăştie, la Turda şi spre Blaj, Deci era un punct de observaţie excelent. În partea dinspre Benic este satul Tibru sat despre care, crede eu a fost întemeiat de către soldaţi ai luiMihai viteazu.
Oamenii. La vremea mea am constatat că zicala cu sângele albastru nu este spus degeaba. Oamenii din Craiva veche sunt oameni la care se cunoaşte că au rădăcini în centrul religios de la Piatra Craivi. Oameni curaţi, gospodari şi de bun simţ, Aceşti oameni cu preocupări de crescător de oi au învăţat că într-adevăr „ochiul stăpânului îngraşe vita”. Şi fără niciun fel de alte comentarii, susţin că aceşti oameni sunt urmaşi direcţi ai lui Decebal, fără pic de sânge roman. Cât despre Cricău, ei bine, acesta se poate diviza în două părţi. De la vechea primărie în sus sunt urmaşi ai craivenilor care au coborât în valea cricăului şi partea de jos cu populaţie formată din familiile celor care deserveau curtea grofului. Aici se poate observa o diferenţă mare între cei veniţi din Craiva şi cei din partea de jos a satului, oameni despre care cu greu poţi spune cuvinte de laudă, mai ales despre cei din partea despre care se spune la Rojină. Despre oamenii din Tibru pot doar să spun că dacă aduci un moldovean şi îl instalezi n Tibru, cu greu ar putea fi recunoscut. Ăsta este motivul pentru care cred că au rădăcini n soldaţăi moldovenim care au fugit de la Gorăslău după moartea lui Mihai viteazul. Aprecierile mele se referă la un timp al anilor 1950.

Omule

A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare spune interpretul; şeful meu spunea "a fi cinstit printre tâlhari este o crimă.

Demnitate

Cristian Pomohaci ne cântă un cântec foarte interesant dar plin de contradicţii, "a fi domn e o întâmplare, a fi om e lucru mare"; "fă bine la lumea toată dar să nu aştepţi răsplată. A fi domn e o nimică, omenia te ridică." Te ridică omenia, unde? Singura răsplată fără recompense materiale, ar fi recunoaşterea că ai făcut un bine, dar şi această satisfacţie îţi este luată; atunci la ce bun să faci cuiva bine când însăşi mila este contrară legilor lui Dumnezeu atunci când este folosită fără discernământ. Cui foloseşte să facă vreun bine doar de dragul de a face bine? Sigur facerea de bine este un rău atunci când nu este solicitată cu toată puteterea. Chiar dacă pe om îl îngropi în aur, dacă nu ţi se cere cu toată puterea sufletului, din toată inima ţi se va răsplăti cu "ce, te-am rugat eu?"

Demnitate

Poate nu este adevărat că în China, pentru promovarea celor mai valoroase proiecte, sunt folosiţi numai ingineri nemţi, dar însăşi enunţul dă de gândit şi te face să te întrebi "cum aşa?" Răsp+unsul îl cunosc deoarece am lucrat cu nemţi; ei nu vor spune niciodată:" las că merge şi aşa". La ei "NU merge şi aşa", la ei ca să meargă trebuie făcut totul ca la carte. Cândva, o uzină, a primit o comandă pentru a turna carcase de motoare electrice. Au primit modelul şi inginerii noştri au constatat ceva ce părea o eroare şi au corectat-o. Era vorba de un defect de turnare corectat cu un dop. Beneficiarul a observat corectura şi a refuzat-o. "Faceţi piesa exact cum este modelul" a spus beneficiarul. Aşa că românii au fost obligaţi să reproducă şi defectul în aşa fel încât să reproducă şi corectura. La ei, executantul nu este angajat să gândească, pentru a gândi este angajat să gândească; executantul este angajat să gândească doar cum să execute cât mai bine ordinele primite. Acolo unde totul este perfect programat, orice abatere duce la tulburări. Acolo unde toţi gândesc se produce haos. Odată stabilită un algoritm trebzie riguros respectat. Informaticienii ştiu foarte bine ce înseamnă o abatere într-o de comandă după ce algoritmul a fost întocmit şi bătut în cuie. Cândva am dorit să lansez o invenţie minoră dar am fost refuzat. Da invenţia este foarte bună dar ar fi avut un efect major asupra modelelor de tehnică medicală, efect care nu ar fi justificat preţul reorganizării întregului sistem de pe linia acelei invenţii. Abia atunci am înţeles de ce patronul a spus "eu nu te plătesc să gândeşti, eu te plătesc să munceşti". Ăsta, cred eu, e4ste cheia succesului la nemţi : disciplina tehnologică şi a executantului.

Demnitate

La ce bun să mai batem apa în piuă? Toţi aceşti lătrăi pe toate luingimile de undă nu văd esenţialul, esenţialul fiind talentul nostru de a practica masochismul. Istoria naţiei ne arată că ţările române au fost tot timpul o moşie scoasă la mezat şi că fiecare dintre cei de la ciolan nu au făcut altceva decât să mulgă tot ceea ce era de muls. Promovat un sistem bazat pe "acum şi aici". şi "după noi potopul". Majoritatea statelor lumii fac planuri pentru cei ce vor urma la noi "canci". Cândva, am locuit la Sibiu într-o casă veche de 800 de ani, nu avea fisuri iar ţigla era cea originală. Două generaţii au muncit, restgul au zugrăvit.Ce cred eu că înseamnă asta? Ne băgăm capul în curul europei fără să ne uităm că de fapt europa nu ne-adorit niciodată. Am fost toleraţi atât timp cât le-am fost de folos. Europa ne vrea doar ca piaţă şi nicidecum în calitate de concurenţi. Soluţia? Aduceţi oameni de afaceri din Rusia, Japonia şi de ce nu China. China şi Japonia au câte un sistem care s-a dovedit viabil. Este timpul ca oamenii politici să se trezească şi dacă se consideră patrioţi, dacă iubesc poporul atunci să schimbe macazul spre cei care ne vor.

Demnitate

Scurt, ţigan nume de care se4 ruşinează rromii care nu sunt ţigani, ei fac doar neamul de ruşine. Nicăieri în lume ţiganii, demni, nu se ruşinează de numele lor; doar cele mei josnice lepădături vor să se confunde cu român. Probabil şi cel care a admis numele de rrom, ca relicvă a comunismului a reînviat numele de rrom. Am trăit acele vremuri când dacă pronunţai numele de ţigan puteai ajunge la închisoare. Şi Iliescu se vrea confundat cu românul, dar nici nu merită să i se spună ţigan deoarece ţiganii sunt demni, el nu are pic de demnitate şi singurul lui merit este că a contribuit, împreună cu altă lepădătură Petre Roman, cu toate forţele la distrugerea economiei române. Personal, scot pălăria în faţa celor care fac un act de mândrie din naţia lor: români, ţigani, evrei şi alte alte naţii.

Dreptate

Drepturi
from zembrevis by zembrevis
La naşterea fiecărui individ, automat, se naşte şi un contract cu drepturi şi obligaţii bilaterale. Pe de o parte, statul are anumite drepturişi obligaţii faţă de individ pe de o parte de-alungul întregii vieţi ale individului, iar pe de altă parte individul are şi el la rândul lui drepturi şi obligaţii faţă de stat. Printre altele, statul are obligaţia de a garanta drepturile civile ca: securitatea persoanei, integritatea proprietăţii ş.a. Dacă eu, ca persoană fizică nu-mi respect obligaţiile faţă de stat, statul are mijloace legale de cons atunci trângere, dar atunci când statul nu se achită de obligaţii faţă de mine, eu ce pot să fac?Ce pot să fac atunci când o instituţie, în baza unei legi, cu cartea în mână îmi face cele mai crunte nedreptăţi. Eu ca angajat la stat am contribuit la fondul de pensii timp de 30 de ani. Orice instituţie depozitară de bani (băncile) investind banii mei are beneficii şi ca atare atunci când îmi restituie banii îmi dă şi o cotă parte din veniturile realizate folosind banii mei în diverse investiţii. Statul socialist a investit banii mei în diverse obiective ca: hidrocentrare, canal, metrou, transfăgărăşan şi mă rog alte obiective. La moartea sa Ceauşpescu nu a luat cu el aceste valori care după 1990 s-au vaporizat şi acum statul în incompetenţa sa vine să-mi spună că sunt asistat. În neruşinarea lor şi reaua voinţă dirijată spre distrugerea statului român aruncă pisica moartă în traista mulţimii de contribuabili. Orice gestionar care la inventar are lipsuri în gestiune plăteşte. Dar cei care au gestionat bunurile statului până la epuizare cum răspund, mai precis cine face inventarul şi cine sancţionează proasta gestionare? Cred că răspunderea pentru proasta gestionare să nu se oprească la urna de vot ci la sancţionarea cu confiscarea totală a averii existente la data preluării spre gestionare. Şi să nu ne mirăm că există mulţi care se sinucid din disperare. Dureros este faptul căî cei mai mulţi sinucigaşi sunt oameni apţi dxe muncă, de a produce valori. România va exista dar românii vor dispărea, România se va sinucide trimiţând peste graniţe geniile ca valori intelectuale sau creind condiţii de sinucidere pentru cei care nu au curajul de a se lua de piept cu Dumnezeu.

Caii

În una din seri, atunci după revoluţie, Iliescu a spus un lucru pe care atunci n u l-am băgat în seamă:"dacă vreui să-ţi meargă bine lasă caii să meargă pe unde vor." Şi uite aşa am ajuns unde suntem. Oricâtă bunăstare ar fi în viaţa unui om dacă fie şi numai aluziv aduci atingere libertăţii sale, este gata să se revolte. Nu azi s-a descoperit asta. A fost aplicat la început de către romani iar mai târziu nici americanii nu s-au lăsat mai jos. Este vorba de sclavie. Un sclav este un bun şi ca atare proprietarul se simte obligat să-şi păstreze utilizabil ascest bun, fapt care impune nişte cheltuieli. Ba mai mult, sclavul fiind lipsit de libertate, tot timpul va folosi orice mijloc pentru a-şi sabota stăpânul pentru a compensa lipsa de libertate. Când romanii au desfiinţat sclavia au constata că foarte mulţi sclavi nu doreau să fie eliberaţi. Este că fiind liber te poţi mişca cu totul altfel ca atunci când ţi se impun nişte norme de conduită. Omul modern se vrea liber. Este cu adevărat liber? Eu nu cred. În timpul comuniştilor nu puteasi pleca în străinătate deoarece autorităţile nu aprobau aceasta. Dare, cei mari, oricum tot plecau. Azi cum este? Ai dreptul să pleci oriunde în lume dar nu toţi pot. Aşa că, doar iluzia de libertate deplină face din noi nişte sclavi care acceptăm jugul sclaviei moderne, care de data asta este liber consimţită. Ca sclav erai sub mâna stăpânului, azi eşti sub mâna patronului. Ca sclav, stăpânul avea grijă de bunul lui, azin patronul te aruncă în stradă şi îţi dă o firimitură, atât cât să nu mori de foame sau să te revolţi. Avantajul societăţii capitaliste este acela de a crea impresia că eşti liber dar totuşi îţi impune nişte norme lustruite cu ideea de libertate. Socialismul, cu toate avantajele (şi dezavantajele lui), printr-o proastă gestionare, creează impresia unei îngrădiri a libertăţii. Aici, la noi, prăbuşirea este o operă a libertăţii imaginare. Am fost eliminaţi din competiţie, nu suntem nici măcar ce am fost "o ţară eminamente agricolă". Prin promovarea nonvalorilor nu suntem decât noada curului unde se adună păduchii şi toate mirosurile ce ies cu ajutorul băşinilor şi a căcatului. Sunt liberi cu adevărat doar acei care se descurcă sau sunt împinşi în faţă pentru a duce politica celor care se descurcă. Suntem un popor demn? Dar cine flutură steagul demnităţii? Flutură steagul demnităţii cei care în fartiseismul lor taie 25% din lefurile medicilor dar care cheltuiesc banul public la adăpostul unor legi tot de ei votate. Nu cred că voi ajunge la nivelul de trai din anii 1975-1980. Păcat că dispar cdei care au ieşit în stradă şi au cerut moartea lui "pingelică", nu de alta dar să simtă din plin gustul unei libertăţi în capitalism. Nu voi uita niciodată spusa lui Iliescu MAI BINELE ESTE DUŞMANUL BINELUI.

Omenie

Privesc la TV şi mă crucesc, doamne câtă imbecilitate sau rea voinţă ori amândouă la un loc. Privesc pretenţiile unora la o guvernare şi mai multă atenţie pentru omul de rând. De acord dar este un mic ceva. Se spune că suntem la capătul cozii în de toate, dar hai să ne uităm şi în ograda unor vecini. De exemplu în state sunt 45 de milioane de oameni care nu se bucură de niciun fel de asistenţă socială. O altă situaţie comică, nu mai poţi cumpăra vase de WC la dimensiunea pe care o doreşti. Europa îşi propune concediu maternal de 6 luni iar noi proferăm injurii deoarece guvernul reduce concediul la 12 luni. Implantarea democraţiei americane a dus la instalarea în Iraq a unui partlament care în timp de un an a transpirat timp de 20 de minute pentru a vota legea salariilor pentru ei. Ne uitzăm cu jind la Ungaria, dar acolo nu s-a distrus economia la nivel de epocă de piatră. La noi, s-a ajuns la imaginea parlamentarului pătată cu coripţie, incompetenţă, jaf şi minciună. Vinovat sau nu aşa este văzut parlamenarul nostru. Practic omul de rând se stinge de foame iar parlamentarii îşi votează fel şi fel de avantaje. Singurul parlamentar care nu a criticat, din contră a venit cu propunrerea unei legi care ar avantaja economia, este dl Dan Voiculescu. Personal, domnului Crin Antonescu nu i-aş încredinţa conducerea nici măcar a unei triciclete necum a unui partid, iar pe dl Ponta nu l-aş angaja ca avocat decât în cazul în care aş fi hotărît să pierd un proces ori să mă sinucid. Că avem conducători proşti care ne conducători proşti nu o spun eu a spus-o Petre Roman, cal care a dat semnalul ruinării României şi care în culmea nesimţirii vine şi scuipă la TV aceste afirmaţii. Eu nu-i judec pe parlamentari deoarece nu am avut o asemenea funcţie dar efectul muncii lor îl simt. Pentru că am făcut armata la munci am dreptul la tratamente şi spitalizări gratuite. Am dreptul dar cine mi-l dă? Avem drepturi dar nu suntem toţi aleşi să le primim. Dintr-o putere economică am ajuns la nivelul civilizaţia contemporane lui IIsus. Nici peste o mie de ani nu vom mai fi ce am fost. Nivelul nostru de educaţia a ajuns la cel de consumator de droguri, de filme porno, insultă a oamenilor de cultură, a alungării peste graniţe a geniilor şi a lipsei de orice bzun simţ.

Omul

Cândva am fost solicitat de către o somitate judeţeană să fac un horoscop pentru familie. M-a prezentat soţiei şi a subliniat să spun totul soţiei şi să nu ascund nimic, absolut nimic. Una din întrebările soţiei a fost aceea dacă soţul are o amantă. Ţinând cont de faptul că ambii soţăi erau în funcţii înalte şi că mi s-a indicat să fiu sincer şi să nu ascund nimic am spus DA, soţul are o amantă. Şi uite aşa am declanşat o furtună în familie. Concluzie: indiferent de educaţie sau funcţie, în materie de sex, omul rămâne un animal cu instincte primare. Geaba am cobnsiderat că acel subiect ştie ce spune, că acea doamnă este suficient de conştientă că la 50 de ani un bărbat cu funcţie mare nu prea rezistă tentaţiilor şi că de fapt, în funcţia care o avea dânsa nici o femeie nu accede fără să se ofere. Personal consider revolta doamnei absolut gratuită deoarece, cândva şi domnia sa a cam luat-o pe arătură, cred eu. Şi uite aşa am ajuns la concluzia că un bărbat poate accepta ideea că Măria nu greşeşte când face sex dacă o face în lanul vecinului, dar niciodată o femeie nu poate accepta că un bărbat viril şi şarmant poate să mai treacă şi pe la vecina.

Masura

Trebuie să fie o măsură în toate. Acolo unde lipseşte simţul măsurii va lipsi şi puterea de a te confrunta cu încercările vieţii. Lipsind simţul măsurii va lipsi şi capacitea de a vedea cât de puţin are nevoie cineva pentru a fi fericit. Geaba vrei să participi la curse când calul tău este o gloabă. Ai risipit ovăzul pentru a-ţi cumpăra pană la pălărie şi ai înfometat calul. Spunea cineva despre un fapt care l-a uimit. Fiind în vizită la un fermier din dobrogea a fost invitat să-i vadă şi ferma de vite. Când a intrat în grajd a văzut un taur cât un munte şi un om care îi şoptea ceva taurului la ureche, uimitor era şi faptul că părea că taurul îl ascultă cu atenţie. Văzând mirarea oaspetelui gazda s-a simţit datoare să explice: vezi pentru ce am adus grăjdari tocmai din Ardeal? Aici, deseori vezi oameni maltratând animalele de povară de parcă ar fi plătiţi să le omoare. Aici, când se transportă poveri, stăpânii stau grămadă peste poveri, în Ardeal, stăpânul merge pe lângă animal şi la greu, deseori, îl auzi spuând animalului "hai cu tata".

Tiganii

De ce numele de ţigan este un numne de ruşine? Nu este. Doare că spunându-i rromi,ţiganii şmecheri şi hoţi au cam fost luaţi la păruială de către ţiganii oneşti aşa că gunoaiele lor se ascund sub numele de rromi spre a se confunda cu români. Zilnic ascult muzică ţigănească, muncesc cot la cot cu ţigani cărora nu le este ruşine de culoarea lor. Colegii de echipă ţiganii au fost preferaţi unor români asta deoarece ţiganii, colegii mei de muncă, s-au dovedit mai oneşti şi mai muncitori. Aşa că personal cosider că nu culoarea pielii sau numele de ţigan este de ruşine ci modul în care te comporţi. Prefer să am vecini pe ţiganii care îi am decât pe românul care turbă la fiecare succes al meu şi care nu scapă nici o ocazie spre a mă denigra. Rromii care se ruşinează de numele de ţigan nu sunt oneşti aşa că adeăraţii ţigani demni şi oneşti îi dispreţuiesc.