marți, 30 iunie 2009

Demnitate

Nu citiţi asta.
Dacă prin modul meu de exprimare mă catalogaţi ca fiind senil, cum sunt irlandezii care au făcut ce au făcut cu rromii de acolo? Cum sunt italienii care au împuşcat un rrom pentru simplul fapt că purta un acordeon? Italienii care s-au manifestat extrem de violent împotriva românilor? Ce fel de civilizaţie v-aţi însuşit voi care postând împotriva mea folosiţi cele mai murdare expresii, care de fapt nici nu se găsesc în DEX? Eu sunt senil prin faptul că folosesc un limbaj civilizat? Dar voi cum sunteţi de nu aveţi loc în sânul neamului vostru? Nu am descoperit nicăieri vreo jignire la adresa neamului român exprimată de români de valoare, de o înaltă ţinută morală. Dacă sunt aşa cum spuneţi, ce căutaţi pe blogul mei? V-am avertizat, dacă nu vă place ce scriu, nu citiţi, cine vă obligă? Spunea cineva că geniul şi prostia nu au limite, diferenţa este că geniul îşi cunoaşte limitele. Cui foloseşte faptul că vă dovediţi incapabili de a vă exprima civilizat? Nu cumva sunteţi nişte lingăi plătiţi să împroşcaţi cu noroi un neam lovit de soartă? Cui foloseşte că faceţi neamul de ruşine? Este un motiv de mândrie să arătaţi că proveniţi dintr-un neam de ruşine. Nu cumva acolo vă feriţi de a vă arăta adevărata faţă şi veniţi aici să vărsaţi veninul din suflet ca nişte rataţi care aici tot timpul vorbesc numai de mâncare, asta să fie singurul etalon al culturii voastre, haleala? Bolnavii de inimă vorbesc numai despre inimă, cei cu oase rupte vorbesc numai despre asta, iar flămândul care nu a ajuns la ciolan vorbeşte numai despre mâncare. Geaba am încercat să mă adresez vouă în mod civilizat. Mintea voastră nu poate cuprinde decât lăturile pe care le vărsaţi pe blogul preşedintelui. Eu stau cu fruntea sus şi respect neamul din care mă trag şi instituţia prezidenţială. Preşedinţi pot fi unii sau alţii, dar instituţia prezidenţială este eglinda neamului.
Dacă şi în viitor veţi continua cu injurii la adresa neamului, singuri veţi confirma ipoteza că nu sunteţi decât nişte rataţi care nu cunosc un mod civilizat de a participa la o discuţie, de a combate cu decenţă. Nu am cunoscut om de onoare care să se fălească afirmând că mama lui a fost o târfă. Voi asta faceţi discretitând neamul din care vă trageţi. Cu asta am pus punct. Dacă citiţi aceste rânduri, cred că ceva nu este în regulă la bibilica cuiva.

duminică, 14 iunie 2009

Democraţia

Democraţia – ce am văzut eu?
În satul unde locuiesc sunt mai multe uliţe care se întretaie cu şoseaua ce taie satul în lung. Şoseaua este asfaltată şi toată lumea o ştie ca fiind drumul principal. În una din zile, un tractor a ieşit de pe o uliţă şi a vrut să treacă peste şosea. Din partea stângă, pe şosea venea un autoturism. Aproape că s-au ciocnit deoarece tractoristul a considerat că avea prioritate de dreapta, iar şoferul de pe turism a considerat că avea prioritate de drum principal. Intersecţia nu era semnalizată în nici un fel. Personal am considerat că avea dreptate tractoristul, dar mi s-a spus că nu este adevărat, că toată lumea ştie că şoseaua este de categorie superioară şi că cei ce vin de pe uliţele laterale trebuie să cedeze trecerea oricui vine pe şosea. Am pus şi ipoteza, că toate uliţele satului ar fi asfaltate; de unde ar şti cineva care este drumul principal şi care este drumul secundar? Cei întrebaţi, cu permise de conducere sau nu, susţineau că cel de pe şosea are toate priorităţile. Deci eu eram prostul satului care nu cunoştea regulile de circulaţie pe drumurile publice. Atunci, am luat legea circulaţiei şi iată ce am găsit: „Art. 56. - (1) La intersectiile cu circulatie nedirijata conducatorul de vehicul este obligat sa cedeze trecerea tuturor vehiculelor care vin din partea dreapta.” Deci, se pune întrebarea: cine avea prioritate în cazul în speţă?
Personal consider că tractoristul avea prioritate de dreapta, după lege, cred eu; dar toată lumea mă contrazicea. Şi uite aşa am ajuns la democraţie şi politicieni. Se spune că unde sunt capete mai multe se judecă mai bine şi că este democratic şi bine penru toţi, ca poporul să aleagă pe conducătorii săi. Oare? Păi nu spunea domnia sa Iliescu, că dacă vrei să-ţi meargă bine lasă caii să alerge pe unde vor? Mă gândesc eu, că aşa este şi cu politicianul democrat, spune poporului ce vrea să audă, el va fi ales în mod democratic şi astfel se pune pâinea şi cuţitul în mâna altcuiva. Şi chiar dacă este pâinea ta şi cuţitul tău, tot cum vrea el îţi taie felia cât de mare vrea şi când pofteşte el să facă efortul de a-ţi tăia felia.
Spunea primarul din sat, că a întâlnit cazuri când un primar foarte gospodar nu a fost reales; în schimb, în altă parte, nu poţi circula pe trotuare din cauza bălăriilor şi totuşi primarul a fost reales pentru a treia oară.
Un fenomen ciudat pe care nu mi-l pot explica decât prin faptul că un politician abil promite orice, spune omului ce vrea să audă şi dacă strânge ceva, s-o facă într-un mod cât se poate de discret. Este modest, se îmbracă simplu, uneori chiar sărăcăcios şi parcă spune oamenilor: vedeţi, şi mie îmi merge prost. Asta este România, avem un guvern incompetent, nu pot face mai mult.
Şi atunci merg cu gândul la ceea ce au făcut romanii antici; au desfiinţat sclavia. Democratic, nu?, Umanitar? Da? Vax. Ca sclav, un ins reprezenta o valoare şi stăpânul se simţea obligat să-i asigure sclavului un anume nivel de trai: hrană, adăpost, sănătate. A bătut monedă pe “eşti liber să faci ce vrei. Vax. Acum bogatul angaja braţele de care avea nevoie şi grija lui se rezuma la a plăti munca prestată. Noul sclav nu mai impunea nici un fel de obligaăţii stăpânului. Dacă un muncitor cădea, imediat se găsea un altul şi asta absolut gratuit. Cel care a căzut nu are decât să crape.
Când US au desfiinţat sclavia şi au înfiinţat Liberia pentru cei care se considerau prigoniţi; au plecat mulţi, dar numai pentru a ocupa funcţiile de şefi. Când a fost vorba de braţe de muncă, cei rămaşi nu s-au mai simţit prigoniţi.
Cineva, scria aici pe blog că porcul merge acolo unde păpuşoiul este mai mare. Azi, într-o societate cu sclavia liber acceptată, câţi dintre politicieni ar reuşi dacă nu ar arăta bobul promiţând ştiulete, dacă va fi ales?
Grija lor este propria piele, acesta este motivul pentru care, tot timpul se păstrează un anume compromis între ceea ce promit şi ceea ce dau. Pentru propria securitate, politicienii au grijă ca înfometaţii să nu fie nici prea mulţi şi nici înrăiţi pentru a deveni un pericol.
Actualii politicieni nu sunt interesaţi de nivelul de trai al poporului, un vis prea frumos ca să fie adevărat, ei sunt interesaţi de nivelul de consum. Aşa că este bine ca orice tânăr să ştie să folosească un telefon mobil, să fumeze ţigări fine; iar cei cu bani să consume droguri. Este util penru ei, cei de coloooo…. de sus, ca fiecare pătrăţel să aibă locuitorii lui, să umble pe tabla de şah aşa cum vor domniile lor. Orice piesă care încalcă jocul, este sacrificată: pion, tură, nebun; chiar şi regina este sacrificată dacă nu stă la locul ei.
Pe scurt, democraţie este o mare păcăleală, un mod de a dilua răspunderea. Preoţii, îmbrăcaţi în mătăsuri şi aurituri ne îndeamnă ca din puţinul pe care îl avem să dăm şi nevoiaşilor. Politicienii ne promit că va fi aşa şi pe dincolo, dacă vor fi aleşi. Şi uite aşa se confirmă spusa omului de rand: deşteptul promite şi prostl trage nădejde.
Întrebarea rămâne: întotdeauna cei mulţi gândesc bine?

vineri, 5 iunie 2009

Laude

LAUDA DE SINE.
Citesc mereu, şi uneori mai şi postez. Am şi blogul meu, care nu prea este căutat, mai postez şi pe blogul Băsescu. Mai citesc şi prin alte părţi, mă rog, ca tot omul curios să mai înveţe câte ceva. Când am început să postez mă gândeam că voi găsi aici idei, că se vor dezbate peobleme care ne dor pe fiecare. Şi uite ce am găsit de fapt: Armanca este aşa, Paingu este pe dincolo, Zembrevis este nu ştiu cum, cutare este inteligent iar ixulescu este un mare artist. Stau, mă uit şi mă crucesc; cine o fi Clujanul, dar Sas, ce mutră o fi având Armanca şi cât de frumos o fi Radu de la Afumaţi? Apoi la ce îmi foloseşte mie să ştiu cât de urât ar putea fi Canadezul? Da, uneori găsesc şi idei pe care caut să le înţeleg, opinii pe care caut să le urmez sau să le combat, şi chiar mă bucur că uneori găsesc motive de a mai învăţa câte ceva.
Unii forumişti mă atacă tot timpul. Ei şi? Dacă plec eu ce câştigă ceilalţi? Postez întotdeauna cât se poate de politicos, chiar am plecat o vreme şi atacurile nu au încetat. Uite, de exemplu Canadezul. Ce ţi-am făcut bre? Nu te simţi bine acolo unde eşti dacă nu mă insulţi? Cui foloseşte să afle cât de murdar poţi fi în cuvinte? Pe de o parte, habar nu am cine eşti şi nici nu mă interesează, nu vreau să am un mariaj cu tine. A, dacă ai ceva ide, mă bucur, dar să afle lumea cât de murdar ataci pe un mare necunoscut, care de fapt nu ţi-am adresat niciodaă vreun cuvânt, nu văd sensul pierderii de timp cu asemenea postări.
Apoi mai vine Sas cu înjurăturile lui la adresa lui Armanca. Că Armanca este inteligentă sau proastă, asta este problemai ei. Că a studiat sau nu lumbi străine, şi asta este treaba ei. Are ceva de câştigat acest ins dacă Armanca dispare de pe blog? Vrea să fie singurul care postează? Nici o problemă, fă-ţi bre un blog personal şi înjură acolo cât vrei şi pe cine vrei. Alţii vin în faţă cu tot felul de interpretări proprii şi redirijări de expresii. Spune omul bunăziua pe blog şi i se spune că este senil, scriu pe blog să fim uniţi şi să nu ne mai spurcăm atâta şi mi se spune că sunt nebun. Caut aici prieteni şi găsesc duşmani, pentru simplul motiv că nu-i laud sau că nu cred întrutotul ceea ce mi se spune.
Admir, uneori chiar şi postările lui Clujeanul. Uneori chiar dezbate idei, chiar dacă nu sunt de acord cu ele, dar omul spune ceva, are o opiniei exprimată civilizat. Paingu are fixaţia lui cu dreptunghiul. Este un punct de vedere exprimat civilizat, fără atac la persoană. Armanca, are şi ea idei, le eprimă dar nu înjură. Nimeni nu este atât de prost încât să nu ai ce învăţa de la el, dar nici atât de deştept încât să le ştie pe toate.Una este să-ţi dai o părere şi alta este să spurci un blog întreg numai pentru simplul motiv că nu-ţi convine cineva. Oricum, rămâi un mare necunoscut chiar dacă îţi dai adresa. Ce îl doare pe popescu din Africa de Sud când cineva îl înjură pe Zembrevis? Ce îl doare pe Jan Munteanu din Cucuieţii din deal că un altul nu are de pus pe blog decât lături? Cine citeşte asemenea ineptii va spune că aşa sunt românii? Unele lepădături da, aşa sunt, dar ăştia nu sunt România, nu sunt ROMÂNII. Nici ultimii dintre jigodiile altor naţii nu-şi insultă neamul în asemenea hal. Poate da, adar nu cunosc. Cineva nu s-a adaptat în România, treaba lui, s-a dus acolo unde a crezut că se poate realiza. Nu este nimic eroic într-un asemenea gest, dar nici de hulit. Omul, pur şi simplu, a încercat ceva şi poate a reuşit, poate nu; dar neamul lui, ţara lui, nu au nici un motiv să i se adreseze injurii, să fie transformaţi în albie de porci.
De aceea spun, mă mândresc cu sângele neamului meu, mă simt bine aici şi mă rog DOAMNE BINECUVÂNTEAZĂ ROMÂNIA AŞA CUM ESTE EA şi dacă se poate alungă-i pe cei ce îi pătează obrazul şi ne împiedică să fim ceea ce merităm.