Astrologie 07

Astrologie 07

Dintr-o regreabilă eroare, aici nu am menţionat un foarte important element a cumulului de elemente determinante în creearea unei imagini asupra consultantului, şi anume, este programul de grafic al zodiacului chinezesc. Acest program redă, sub formă de grafic, cele trei elemente ale structurii psihologice ale individului, pe primii 60 de ani din viaţă. Primul grafic, numit afectivitate, arată în ansamblu care sunt tendinţele de afectiitate, cât de mult se implică în viaţă sub acest aspect. Se poate observa, în partea pozitivă, cât de mult oferă; iar în partea negativă, cât de mult aşteaptă să primească fără a da ceva. Acest aspect îl au, în special persoanele singuratice, triste şi, chiar cu tendinţe spre suicid. Al doilea grafic se referă la tendinţa spre acumulare: spirituală, materială sau amândouă. Al treilea grafic arată cât de intensă este dorinţa unei persoane de a parveni, de a ajunge acolo, unde de foarte multe ori nu merită sau nu îi este locul. Sub acest aspect se poate deduce şi cât de tiran sau nu, este o persoană în a-şi impune voinţa, planurile şi tot ceea ce poate duce la parvenitism.
Trebuie să menţionez că acest program a fost făcut de către profesorul Scai, din Hunedoara.

Astrologia 07

ACCENTUL PSIHOLOGIC.

Urmărind îndeaproape subiecţii analizaţi de mine, am constatat că pe lângă moştenirea astrală, genetică sau prin factorii devianţi mai sunt şi factori care accentuează sau diminuează impactul unui anume aspect sau al unei planete. Am observat că în anume cazuri, deşi subiectul avea, în harta astrală, un Marte foarte violent, totuşi comportamentul lui era decent, fără pic de violenţă. Din curiozitate l-am supus unui test psihologic de derminare a comportamentului şi am constatat că subiectul în cauză era un tip foarte flegmatic. Sau în alte cazuri am constatat că deşi subiectul avea un marte destul de lipsit de vlagă, paşnic, totuşi subiecttul era deosebit de violent, bineînţeles tipul era un coleric deosebit de accentuat.
Personal, am avut în preajmă un ins calm, liniştit şi foarte cooperant, fără aluzii sau acte contrare mie. Dar, pe de altă parte, uneori se exprima, „pe din dos” destul de pornit împotriva mea. Într-un dialog deschis, a recunoscut că nu mă poate suferi dar că se poartă civilizat cu mine, întrucât asta era educaţia primită de la părinţi, şi, că de fapt vrând-nevrând trebuie să conlucreze cu mine; şi ca atare nu avea nimic de câştigat dacă ar intra în conflict cu mine.
În alte cazuri, mediul impune un anumit comportament. Vieţuind într-o colectivitate în care liniştea şi pacea se impune să domnească, nu există mediul sau colectivitatea, dacă subietul nu s-ar alinia,ar fi eliminat fără prea multe menajamente. Sau, dacă subiectul îşi duce traiul acolo unde violenţa dă câştig celor puternici şi violenţi iar subiectul nu poate evada, reacţia nu poate fi decât ori de supunere totală ori de o violenţă superioară atacului.
Ţinând cont de tot ce am spus până acum, a servi un subiect, este un act de mare răspundere; iar horoscoapele în direct sau din presă, nu sunt decât horoscoape de complezenţă, foarte generale, deci, nu trebuie luate în considerare decât ca pe un fapt divers. Personalizarea horoscopului este actul de cea mai mare răspundere.

Astrologie 05

FACTORI DEVIANŢI

Prin realizarea hărţii astrale se poate spune despre un subiect că a primit la naştere un anumit bagaj util pentru îndeplinirea misiunii care îi este încredinţată, pentru lecăţiile ce trebuie să le înveţe. Desigur, prin timpul şi locul în care s-a născut, persoana se supune legilor vibraţiei universale in interiorul căreia se sincronizează.
Totuşi, tiparul ăn care s-a născut nu este un tipar fix, de deformabil. Putem compara, mediul, cu un lac plin cu apă pe suprafaţa căruia plutesc diferite fiinţe. Fiecare dintre ele provoacă un anume tip de valuri. Acestea, la rândul lor interferează cu valurile provocate de alte fiinţe. Aceste interferenţe de valuri pot da alte valuri rezultante acţiona diferit asupra unei fiinţe: favorabil, neutre sau negstive până la distrucţie.
Şi ca să revenim la astrologie. Educaţia unei fiinţe începe din momentul procreerii, motiv pentru care consider eu, că este necesar a se analiza mediul în care s-a desfăşurat viaţa subiectului, din momentul presupus, al procreerii. Care a fost compatibilitatea dintre părinţi, care au fost relaţiile cu persoanele apropiate, chiar şi cu cele de la locul de muncă. Care au fost gândurile mamei, mai ales. Este de presupus că gândurile mamei pot influenţa atât de mult viaţa copilului încât se poate ajunge până, chiar, şi la imrimarea fizionomiei.
Dacă se doreşte obţinerea unui tipar cât mai apropiat al unei persoane, aceste consideraţii nu sunt de neglijat. În acest sens încerc o analogie. Un copil se naşte cu mari talente de mecanic. În acest caz, dacă se naşte într-o familie onestă, copilul poate deveni un mecanic bun, sau chiar un profesor universitar în domeniul mecanicii. În schimb dacă se naşte într-o familie de hoţi copilul va avea talent de sp, în ărgător, dar tot de mecanică. Dacă în perioada prenatală, în ambele cazuri, mamele au preocupări şi intense dorinţe de acaparare, copilul va avea aceeaşi tendinţă.
Moştenirile native pot fi influenţate, fie în sens pozitiv, fie în sens negativ. Dar şi aici este un ceva. Nu tot ce societatea consideră bun, din punct de vedere spiritual, această tendinţă poate fi pozitivă. Aşa se explică rxistenţa unor indivizi, care aparent, merg împotriva curentului. Doar Dumnezeirea poate şti care va fi drumul unei fiinţe. Răsturnările de situaţii, de multe ori surprinzătoare, pot explica yicala „necunoscute sunt căile domnului”. Totuşi nu trebuie să uităm că nimic nu se întâmplă instantaneu şi că un eveniment instantaneu este rezultatul acumulării calitative a unor acţiuni trecute, poate chiar şi în vieţile anterioare.

Astrologie04 - 2

După obţinerea acestor informaţii generale se stabileşte dacă analiza se referă la un anumit aspect al vieţii şi care este acela. O analiză completă pe toată viaţa ar căpăta aspectele unui roman-fluviu ceea ce ar fi şi costisitor şi inutil. Solicitantual.l vrea ceva concret şi într-un timp cât de scurt. Puţini sunt solicitanţii care ar dori să citească zeci de pagini fără să înţeleagă mare lucru sau aflând aspecte ale vieţii ale căror cunoaştere nu i-ar fi de vreun folos.

Astrologie04

AŞA FAC EU.

A face o astrogramă pentru cineva este o mare răspundere. Opţiunea de a servi pe cineva impune o analizare a contextului în care se solicită o consultaţie. Oamenii, de obicei nu sunt satisfăcuţi de o analiză a ceea ce sunt ei. De obicei aşteaptă soluţii, fără prea multă vorbărie. Sunt grăbiţi, de obicei a toate ştiutori, cunoscători în ale astrologiei, şi aşa mai departe. Ei vin la consultaţie doar pentru a auzi, ceea ce de fapt vor să audă. Am întâlnit o elevă care dorea să ştie dacă va lua Bacu. I-am spus că este slab pregătită şi că dacă nu va pune burta pe carte nu va reuşi. A doua zi a mers la şcoală şi a spus colegelor că nu se va prezenta la Bac deoarece eu i-am spus că va pica.
Am întâlnit subiecţi care îşi exprimau îndoiala în seriozitatea acestor servicii. Ei au citit în ziare, în cărţi, au ascultat la radio, şi de foarte puţine ori li se potriveşte, iar pentru alţii potrivirea este nulă. Alţii vin pentru a arăta cât sunt de cunoscători în ale meseriei. Mai sunt şi alţii care cer rezolvarea unor probleme, acum şi imediat şi fără nici un efort fizic şi mai ales pecuniar. Mai degrabă doresc vrăji. Am întâlnit un subiect care dorea moartea cuiva, aşa doar pentru plăcerea personală fără a avea din asta vreun câştig. Este destul de importand ca subiectul studiului să fie acelaşi cu solicitantul. Am întâlnit cazuri când subiectul şi solicitantul erau persoane diferite. În asemenea cazuri se pot declanşa conflicte cu urmări dintre cele mai nefaste, de aici şi greşeala de a transmite în direct, la radio sau TV, consultări astrologice.
Un alt aspect este acel al compatibilităţii intelectuale între cel care acordă consultaţia şi cel care solicită consultaţia. O lipsă de comunicare poate duce la rezultate contrare scopului. În asemenea cazuri te trezeşti cu sentimentul că vorbeşti singur. Nu este de neglijat nici să determini predispoziţia intelectuală a subiectului.
Instrumentul cel mai la îndemână este bioritmul. De preferat ar fi să existe o compatibilitate intelectuală bioritmică precum şi o curbă intelectuală ascendentă, pozitivă, în special al solicitantului, şi de foarte bun augur, şi pentru cel care acordă consultaţia.
Consider necesar şi a se face o compatibilitate bioritmică cu părinţii, eventual chiar şi cu bunicii. Extinderea este necesară având în vedere că de cele mai multe ori solicitanţii moştenesc unele caractere, de la bunici. De obicei, asta se întâmplă în cazul primilor doi născuţi. Trebuie avut în vedere că uneori solicitantul nu are nimic comun cu tatăl sau bunicii dinspre tată. Aici se ridică un mare semn de întrebare, dacă solicitantul poartă sau nu numele tatălui natural; poate este înfiat, poate a fost schimbat la maternitate, poate... mai ştiu eu ce.
Cunoscând toate acestea, se poate trece la o consultare propriu zisă. Consultarea se face în funcţie de ceea ce doreşte solicitantul. Procedurile sunt diferite. Se poate stabili motivaţia. Dacă este vorba de relaţiile dintre soţi, atunci este bine să fie amândoi. Dacă este vorba de relaţiile părinte-copil, aici se impune prudenţa de mai sus. Când este vorba de evenimente din viaţa solicitantului, procedura este alta. Voi încerca să arăt cum fac în fiecare caz în parte.
Pentru început, voi încerca să arăt cum procedez în cazul a doi parteneri care formează o familie, sunt doritori să întemeieze o familie, sau pur şi simplu sunt parteneri de afaceri şi vor să vadă dacă vor putea munci în echipă.
După realizarea procedurilor generale, în cazul familiei se analizează şi compatibilitatea astrală şi zodiacală. În cazuri deosebite se poate utiliza şi un test psihologic de compatibilitate.
Sunt cazuri când solicitarea se referă la anumite perioade din viaţă, atunci se poate utiliza programul de evenimente ale lui Peter Ford. Într-o asemenea situaţie programul de evenimente este util pentru obţinerea de informaţii succinte pe durata de 60 de ani.

Astrologie03

DESTINUL ŞI LIBERUL ARBITRU.

Ce îţi este scris în frunte-i pus. Existenţa astrologiei şi previziunile ei mă conving de ceea ce am mai afirmat, ne-am născut într-un anume timp şi spaţiu. Fiindcă noi înşine am fost creaţi în limitele legilor pe care Dumnezeirea le-a creat, vom avea şi noi o anume menire şi un anume drum de parcurs. Noi, cei mărunţi, nu am ajuns la nivelul de a fi exemple de menţionat. Dar să privim la mulţi conducători de state. Acceştia aveau menirea de a conduce un neam de la un anumit nivel energetic spre un alt nivel energetic. Dacă nu s-au oprit, atunci când misiunea lor s-a încheiat, au fost chemaţi prin mijloace violente. Să nu uităm de însăşi modul în care a fost chemat Mahatma Ghandhi. Misiunea lui era de a cuceri un continent cu singura lui armă, un baston. A vrut mai mult, dar nu a avut voie să-şi depăşească menirea.
Au mai fost şi alţii. Şi Lenin, şi Stalin, şi Hitler; mă rog, şi Ceauşescu. Fiecare dintre noi avem o anume misiune pe pământ, o lecţie de învăţat. Când vrem altceva şi când acel ceva devine periculos pentru un altceva, desigur, urmează chemarea la raport.
Voi încerca aici să dezbat un exemplu, care, în general se petrece în fiecare zi. Este vorba despre criminal şi victimă. Se pune întrebarea de ce un om trebuie ucis? Unde este Dumnezeu, de ce permite acest lucru? Voi încerca să dezbat acest exemplu. Victima? Cu ce o fi greşit ea de trebuie să fie ucisă, mai ales când victima este un copil sau un bătrân; persoane cu totul şi cu totul inocente după opinia noastră. De acord. Dar, poate că victima s-a născut în cu totul alt loc şi ca atare nu-şi putea îndeplini menirea. Sau, poate, în mod intenţionat, sau nu, a ajuns în punctul în care se impunea oprirea lui şi rechemerea din misiune. Necunoscute sunt căile Domnului. Bine, şi atunci de ce era necesară o mână criminală? După umila mea părere, criminalul, undeva în vieţile anterioare, a lipsit de libertate un om sau mai mulţi şi a venit momentul să înveţe lecţia recluziunii. Şi astfel se întâlnesc cel care este rechemat cu cel care îl expediază.
O problemă apare în cazul sinucigaşilor. De multe ori, în astrograma unui individ apare predispoziţie la sinucidere. Sinuciderea o consider o dezertare. Chiar dacă prin astrogramă se indică o predispoziţie, tot o nesupunere faţă de cel care ne-a dat viaţa se cheamă că este. Să nu iei nimănui ceea ce nu-i poţi restitui. Nici ţie să nu-ţi iei viaţa pentru că din moarte nu te mai poţi întoarce. Pe de altă parte se poate spune că fiecare dintre noi moare când îi vine rândul, vrei nu vrei musai să dai în primire. Dar să mori atunci cînd tu vrei, asta este cu totul altceva. A te sinucide nu poate fi motivat în nici un fel. Necunoscute sunt căile domnului. Unul cade de la etajul zece, se scoală şi pleacă; altul merge pe stradă, cade, dă cu capul de ceva şi gata.
Atunci cum rămâne cu liberul arbitru? Liberul arbitru presupune o stare de fapt care-ţi permite să ai opţiuni. Concretizez, a fi liber nu înseamnă că poţi să faci ce vrei. Orice existenţă curge în interiorul unor norme. Poţi folosi liberul arbitru doar în cadrul normelor stabilite prin legile lui Dumnezeu. Un aspect al liberului arbitru, aspect cel mai des întâlnit şi mai la îndemână ar fi acela de a recunoaşte că cele ce vin de la Dumnezeu trebuie suportate. A te revolta împotriva ploii nu poate să-ţi aducă decât neplăceri. A-ţi procura o umbrelă care să te apere de ploaie, este cu totul alceva. Nimic nu este întâmplător, şi în mare parte noi înşine semănăm vântul care ne va aduce furtuna.
Marele talent al individului este comparabil cu cel al unui atlet care sare la înălţime. În cadrul disciplinei sportive, poate pune ştacheta cât de sus vrea. Dacă o pune la o înălţime care să-i dea speranţa că prin efort şi antrenament, este posibil să treacă, nu va fi nefericit şi va continua lupta, cu tenacitate. În schimb, dacă va pune ştacheta la o aşa înălţime încât nici în vis nu o va trece, va deveni conştient de aceasta şi va fi nefericit şi disperat de neputinţa sa.
Personal, cred, că în principal şi pentru cei mai mulţi, acesta ar putea fi secretul fericirii, modul de a folosi liberul arbitru.

Astrologie02

CE SUNTEM NOI.

Oricare dintre noi, s-a întrebat măcar odată, ce suntem noi şi care este rolul nostru pe pământ. Oricum am întoarce-o, orice am face, întrebarea noastră nu are un răspuns pe care să-l acceptăm.
Din cele citite, din cele auzite, am înţeles doar că totul se reduce la energie, la vibraţie şi că de fapt materia pe care o vedem, o simţim şi din care facem şi noi parte, nu este decât o formă pe care noi o simţim, o formă de manifestare a energiei pe care o simţim.
După opinia unora, în spaţiul universal există spirite, unele evoluate iar altele mai puţin evoluate sau deloc evoluate. Şi pentrucă în limita gândirii mele, voi începe cu consideraţii de la un timp mult mai târziu decât începutul începuturilor. Dacă timpul nu este decât un fel de spaţiu în care un spirit se poate deplasa în orice direcţie atunci existenţa noastră, este veşnică, în acest spaţiu. Dacă existenţa este veşnică, se pare că noi, nu suntem decât o înregistrare pe un suport al unei entităţi la cunoaşterea căreia nu vom ajunge niciodată. Suntem ţintuiţi şi vom fi veşnic ceea ce suntem sau am fost. Şi totuşi cum rămâne cu dualitatea suflet-materie? Se pare că totuşi există această dualitate şi că de fapt materia nu este decât un ceva util spiritului pentru a se manifesta şi, poate, pentru a se dezvolta.
Chiar cu riscul de a intra în conflict cu un oarecine voi încerca să construiesc un scenariu cu ajutorul căruia să mă fac înţeles în ceea ce va urma. Cred în existenţa unui spirit suprem căruia eu îi spun Dumnezeu. Şi, după cum vedem în jurul nostru există manifestări ale căror origine nu le cunoaştem, şi nici nu avem cum a le pune evidenţă prin mijloacele cunoscute, pot afirma că există şi alţi locuitori ai spaţiului universal, posibil şi spirite. Or, acolo unde există o mulţime, este de presupus că în interiorul acestei mulţimi fiecare entitate are o valoare de a fi mai mult sau mai puţin aproape de un punct considerat de referinţă. În acest fel putem ajunge şi la concluzia că în cadrul mulţimii de spirite există o mulţime de valori diferite de la un ceva inferior la un ceva superior, de la o inferioritate depărtată de Dumnezeire până la apropierea imediată.
Şi cum, nici veşnicia nu este statică, este foarte posibil ca nici acel ceva ce poziţionează un spirit, mai departe sau mai aproape de Dumnezeire, nu este static şi ca atare va exista un mod prin care acele spirite îndepărtate să evolueze pentru a se apropia de Dumnezeire.
Cunoscători în ale astrologiei susţin existenţa reîncarnării precum şi a destinului scris în stele. Prin moştenirea karmică înţeleg faptul că o fiinţă a mai avut şi alte existenţe şi că atunci a făcut unele greşeli şi ca atare în existenţa actuală este într-un corp şi este obligat să înveţe o lecţie pentru a-şi îndrepta greşelile făcute în alte existenţe; şi tot aşa până când spiritul respectiv fie va deveni perfect şi plăcut Dumnezeirii fie va fi recalcitrant şi ca atare Dumnezeirea îl va trece în uitare.
Întrucât facem parte din marea vibraţie universală devenim o entitate abia când ne desprindem prin reîncarnare, şi ca atare, venirea noastră în această existenţă se impune prin necesitatea rezolvării unei probleme, prin îndeplinirea unei misiuni, aşa cum o picătură de apă devine o entitate când se formează şi după îndeplinirea menirii ei, se întoarce în acea masă se apă care este marea sau oceanul, şi de nulte ori se întoarce la origine după una sau mai multe existenţe. Dar nici o entitate nu se naşte cu de la sine putere sau într-un contest aleatoriu. Nimic nu este întâmplător, deci orice entitate se naşte într-un contest predeterminat pentru a i se crea factorii determinanţi îndeplinirii misiunii pentru care a fost creată.
Se spune că la început a fost cuvântul. Prin aceasta eu înţeleg că înaintea creaţiei, Dumnezeu a instituit nişte legi pe care nici El însuşi nu le încalcă. Deci, orice entitate care se naşte merge pe calea care i-a fost scrisă. Faptul că pentru un om se poate prevedea cursul vieţii, înseamnă că omul are o anume misiune de îndeplinit. El este dotat cu cele necesare petru ca într-un anume context să înveţe lecţia pentru care a fost creat. Este predispus dar nu este obligat să urmeze ad literam. El se poate abate spre mai bine sau spre mai rău. Pentru a explica mai pe îndelete încerc a expune aici un anume exemplu. Dacă un individ se naşte cu aptitudini de mecanic, depinde de mediul în care s-a născut. Dacă se naşte într-o familie de oameni oneşti, va deveni un mecanic bun: muncitor, maistru sau chiar profesor universitar, da tot în domeniul mecanicii. Dar dacă se naşte şi creşte într-o bandă de hoţi, va deveni un spărgător de elită, dar tot în domeniul mecanicii. Acesta este singurul mod prin care înţeleg posibilitatea de a prevedea cursul vieţii unui individ. Atunci când încerc să fac o astrogramă, întotdeauna spun subiectului care îi sunt predispoziţiile şi care cale este de presupus să o urmeze.

Astrologie01

LA CAPĂT DE DRUM.
Încep a scrie aceste rânduri fără a-mi face prea multe iluzii în legătură cu succesul scrierilor mele. Voi folosi cuvinte şi idei fără a avea pretenţia de a fi originale sau de a-mi aparţine mai mult sau mai puţin. Scriu aşa, pentru mine, pentru a nu-mi uita opiniile de azi. Iar dacă cineva se recunoaşte printre aceste rânduri, îl rog să nu se supere întrucât nici nu mă gândesc a mă crede absolut original şi nici de a face avere din asta.
Este adevărat că am citit multe cărţi, am citit de prin ziare, de prin reviste şi am stat la taclale cu mulţi alţii. M-am instruit cum am putut şi totuşi nu am pretenţii de a fi a toate cunoscător.
Dacă cineva îmi va citi aceste rânduri cu atât mai bne. Crezul meu este că în lume nu poate fi un om atât de prost încât să nu ai ce învăţa de la el dar nici atât de deştept încât să le ştie pe toate.
Cât despre învăţătură culeasă de la oameni, ea nu poate fi decât de trei feluri: ca apa sfinţită, nu repară nici nu strică. Mai poate fi şi ca un ajutor negativ, să nu faci aşa cum ţi se spune, să te fereşti de a apleca urechea şi, învăţătura pentru care să-i mulţumeşti lui Dumnezeu că ai primit-o.
Se spune că cea mai potrivită rugăciune ar fi aceea de a-i cere Celui de Sus puterea de a schimba ceea ce se poate schimba, de a suporta ceea ce nu se poate schimba şi înţelepciunea de a le cunoaşte pe cele două.
Un alcineva spunea că secretul fericirii constă în a trăi în armonie cu natura iar hotărârile tale să fie oportune.
Fiecare dintre noi tinde spre fericire. Problema este că nu se poate defini o stare de fericire fără ca prin ceea ce faci tu să nu aduci nefericire altcuiva. Prima şi cea mai mare dorinţă este aceea că fiecare individ se doreşte a fi unic şi de a putea hotărâ soarta omenirii. În una din zile, cineva m-a întrebat dacă pot face ca cineva să moară. Am spus că pot dar nu înţeleg care este rostul. L-am întrebat dacă are ceva de câştigat din aceasta. Mi-a răspuns că nu are numic de câştigat dar aşa vrea el ca persoana respectivă să moară. Un alt caz a fost când cineva m-a m-a rugat să-i spun dacă soţia lui are un amant, şi am răspuns: ai impresia că există vreun bărba care să fi scăpat de o asemenea bucurie? Apoi l-am întrebat de câţi ani este căsătorit şi mi-a spus că de 14 ani, că are un copil, şi o gospodărie bine pusă la punct. L-am întrebat dacă ar fi fericit să afle că soţia lui are un amant, oare ar accepta ca toată viaţa să ducă amărăciunea unei astfele de dezvăluiri? Omul a renunţat la a mai afla adevăruri dureroase.
Cazul cel ai dramatic a fost atunci când un bărbat, o personalitate a unui oraş de provincie m-a dus la el acasă, m-a prezentat soţiei şi mi-a spus să-i răspund la orice întrebare mi-ar pune. Să nu ascund nimic din tot ceea ce voi găsi în horoscop sau prin deschiderea cărţilor de Tarot. Una dintre întrebări a fost aceea dacă soţul are vreo amantă. Am spus că da. Contam pe faptul că persoanele în cauză, erau de prim rang şi prin cultură şi prin funcţii. Rezultatul că am declanşat un scandal care era cât pe ce să ducă la un divorţ. Aşa am constatat cu amărăciune, că în relaţiile cojugale nu contează gradul de cultură, contează educaţia. Eşti educat în sensul de a accepta viaţa aşa cum este, mai ales dacă şti pus în faţa faptului împlinit şi tragi învăţămintele necesare. Eşti „tămâie” o omori pe vinovată; fie cu pumnul, fie cu ranga sau mai rafinat cu un pistol sau cu ceva care să nu lase urme. Aşa că nu este deloc de prisos să ţinem cont de învăţătura biblică de a nu merge la ghicitori, la vrăjitori, la cititori în stele, căci aceasta este o urâciune în faţa lui Dumnezeu.
În căutările mele am încercat să descopăr relaţia dintre destin şi liberul arbitru.

Impartialitate

IMPARŢIALITATE.

Vizitez unele bloguri, şi de multe ori mă crucesc. Modul mudar de exprimare, a unora, nu prezintă interes pentru mine şi ca atare nu mă deranjează. Nu am ce le spune, atâta pricep, atâta ştiu şi dacă nu au a spune ceva cu miez împroaşcă cu noroi.
Dar, ceea ce mă supără este faptul că persoane care, prin modul de exprimare, par a fi şcolite şi totuşi par a fi cu tot dinadinsul oameni absolut radicali. Pentru ei, comunismul a fost dezastrul, a fost crima, a fost tot ceea ce societatea romînească putea avea mai rău, mai distructiv. Eu nu am a mă plânge. Că nu am a le aduce prea multe mulţumiri, se poate spune şi aşa. Dar, sub guvernarea lor, eu copil al nimănui, am învăţat o meserie, am avut o locuinţă, am făcut invenţii, mi-am şcolit copiii, şi azi am o pensie decentă.
S-a construit câte ceva, mai un canal, mai un IMGB, mai o Reşiţa, mai un Galaţi, şi unele altele pe ici colo. Mai eram pe locul unu în lume la utilaj petrolier, mai pe locul trei la flota de pescuit, mai rădeam cupe şi medalii în ale sportului şi culturii. Chiar şi pingelică vorbea fluent rusa, franceza şi engleza. A mai contribuit la liniştirea lucrurilor în Orientul Mijlociu, s-a mai plimbat cu regine Angliei, pe străzile Londrei. Au mai fost şi oameni care au creat câte ceva.
Ce mi-a adus mie revoluţia? Pot eşi ăn stradă şi să urlu că Băsescu este un cel imbecil, că Tăriceanu este un demolator, că Geoană este un tembel, că Iliescu e nebun după putere. Pot urla cât vreau, cât mă ţin bojocii, nu se supără nimeni, nici măcar cei vizaţi. Altceva ce?
Nu domnilor. Nu toţi membri de partid erau comunişti, mai erau şi membri de partid cu adevărat patrioţi.
Vă miraţi că urmaşii bogătaşilor interbelici deţin azi puterea? Nu este de mirare. Intelectualii care s-au dat cu comuniştii nu au făcut altceva decât să facă ce scrie în Biblie: ...cei care conduc popoarele sunt trimişii lui Dumnezeu şi trebuie respectaţi (citat aproximativ). Când a fost lansată lozinca „Tineret mândria ţării pe şantiere”. Prostimea a construit iar odraslele lor s-au şcolit. Iar când s-au trezit comuniştii că nu se poate construi numai cu lozinci şi aveau nevoie de cadre pregătite, vrând nevrând i-au promovat pe cei şcoliţi. Aşa s-a făcut că şeful secţiei, unde am lucrat, era fiu de bancher, directorul de uzină era fiul unui sabotor, un fost prim secretar de judeţ era fiul unui liberal cunoscut prin opoziţia sa faţăn de comunişti, şi exemplele pot contiunua. Iar adepţii comunismului care au răspuns la chemarea partidului, tot pălmaşi au rămas.
A venit revoluţia. Cine credeţi că a pus mâna pe putere? Şcoliţii de mai ieri şi odraslele lor. Cât despre hiene...
Aşa că, după umila mea părere, nu există societate în lume capabilă să-i mulţumească pe toţi. În nici o societate nu se poate realiza o egalitate. Singura instituţie care ne împacă pe toţi este moartea. De ea nu te poţi feri, nu ai pe unde să evadezi, nu te poţi ascunde şi nici avocatul nu poate fi trimis pentru apărare.
Dar, ca să ai tupeul de a condamna în bloc o societate, mi se pare, cel puţin, lisit de tact. S-o condamni pe Ana Aslan, să-l înjuri pe Toma Caragiu, să uiţi de Nadia Comăneci, de Ilie Năstase, de Ducadam, să condamni profesorii care au şcolit miile de intelectuali, care prin creaţiile lor au dus în lume faima intelectualităţii române, ce obraz mai ai să apari pe blog cu ipoteze savante şi etichetări lipsite de decenţă şi imparţialitate.
Da, sunt de acord că mulţi comunişti au fost răi, criminali, sadici. Că au fost victime. Dar, azi, să ai un Gică Petrescu şi să-l laşi să moară de foame. Ce poţi spune de o societate când ţine în mizerie pe cel mai mare chirurg român, obligat să trăiască cu 700 roni, şi nasta în mare parte din vina unor fufe care, despre care poţi spune, în cel mai fericit caz că sunt nişte nesimţite.
În concluzie, domnilor, să condamnăm ce este de condamnat.

Mihai Viteazu

Despre demnitate.

Ne afişăm adesea cu faptele de vitejie ale lui Mihai Vodă Vizeazul. Nu pun la îndoială minunile de vitejie ale acestui nefericit domnitor. Nu le neg, dar asta nu cred că mă împiedică să am unele nedumeriri.
Să amintim unele etape ale vieţii sale. A cumpărat steagul de domnie de la turci. Mă rog, aşa erau vremurile pe atunci. Apoi, posesorul steagului de domnie, devine nărăvaş şi-i trage o snopeală preamăritului Sinan, la Călugăreni, după care fuge de-i sfârâie călcâiele. Nu prea înţeleg acest episod din viaţa sa. Ori l-a bătut pe turc de-i pârâiau doasele, ori situaţia era cam confuză şi conu Mişu a considerat că este mai confortabil să dea dosul.
După mai multe bătălii, turcii îi oferă, lui Mihai, steag de domnie pe viaţă, dar conu Mişu consideră că este mai bonton să se dea cu papa de la Roma, care-i trimite vorbe de încurajare şi laude, în schimb nu-i trimite nici o piţulă pentru a sprijini înarmarea, ba mai mult se mai dă şi cu domnia-sa herr Rudolf.
Mai târziu, Vodă Viteazul, face marea unire, după care, din nou o ia peste cur.
Căzut de pe tron, conu Mişu, binevoieşte să meargă la Praga pentru ca cei de acolo să se milostivească a-i da şi lui un os de ros. Apoi, cade la Gorăslău.
În umila mea nepricepere, caut nişte răspunsuri. Mihai Viteazu, a fost un erou, creator de istorie, sau un pion în mâna celor care l-au finanţat şi, care apoi, au considerat
că domnia sa a devenit cam independent şi au considerat necesar să-i frângă cerbicia, ori domnia sa a fost atât de doritor de a se da mare, încât nu a înţeles că de fapt este doar o marionetă la capătul sforilor pe care alţii le trăgeau, şi ca atare s-a dorit creator de istorie, dar a luat-o pe căi greşite. Cum poţi oare să refuzi o domnie pe viaţă şi promisiuni de pace şi să te arunci în braţele celor care te-au numit mămăligă-vodă şi te-au considerat a nu fi demn să stai cu ei la masă.
Nu sunt istoric, da în mintea mea cea simplă, nu am reuşit să-l înţeleg pe acest om. El şi mulţi alţii ca el, ne-au ţinut pe aceste meleaguri. Dar cum se face că avem atâţia eroi în istorie şi nici un „domn” demn, azi?
Să fiu bine înţeles, am tot respectul pentru istorie dar abslut deloc pentru istorici. Domniile lor o întorc după cum bate vântul şi după cum le dictează proprietarul mâinii pe care o ling. Mă rog, asta este treaba lor, dar măcar de ar ţese o pânză, a istoriei, fără găuri prin care poate trece o cioară în zbor.
După câte mă dau cu presupusu’, se pare că de la domnia sa Decebal încoace, nu prea am tras noi sforile. Se pare că mai mult am jucat după cum au cântat alţii, şi prostimea a plătit sforile trase.
Avem şi noi câţiva ctitori de istorie şi istoricii noştri ni-i prezintă prin fragmente de nu mai ştie omul ce să aleagă. Ba mai mult, se pare, că au început să-i treacă în anonimat punând în locul marilor domnitori şi oameni de stat, nişte lichele lipsite de valoare şi patriotism.
Zadarnic vor hainii să ne treacă la index. De mii de ani, „priatenii” se străduiesc să ne distrugă fiinţa, dar dela apuloni încoace, truda lor a fost zadarnică.