Astrologie01

LA CAPĂT DE DRUM.
Încep a scrie aceste rânduri fără a-mi face prea multe iluzii în legătură cu succesul scrierilor mele. Voi folosi cuvinte şi idei fără a avea pretenţia de a fi originale sau de a-mi aparţine mai mult sau mai puţin. Scriu aşa, pentru mine, pentru a nu-mi uita opiniile de azi. Iar dacă cineva se recunoaşte printre aceste rânduri, îl rog să nu se supere întrucât nici nu mă gândesc a mă crede absolut original şi nici de a face avere din asta.
Este adevărat că am citit multe cărţi, am citit de prin ziare, de prin reviste şi am stat la taclale cu mulţi alţii. M-am instruit cum am putut şi totuşi nu am pretenţii de a fi a toate cunoscător.
Dacă cineva îmi va citi aceste rânduri cu atât mai bne. Crezul meu este că în lume nu poate fi un om atât de prost încât să nu ai ce învăţa de la el dar nici atât de deştept încât să le ştie pe toate.
Cât despre învăţătură culeasă de la oameni, ea nu poate fi decât de trei feluri: ca apa sfinţită, nu repară nici nu strică. Mai poate fi şi ca un ajutor negativ, să nu faci aşa cum ţi se spune, să te fereşti de a apleca urechea şi, învăţătura pentru care să-i mulţumeşti lui Dumnezeu că ai primit-o.
Se spune că cea mai potrivită rugăciune ar fi aceea de a-i cere Celui de Sus puterea de a schimba ceea ce se poate schimba, de a suporta ceea ce nu se poate schimba şi înţelepciunea de a le cunoaşte pe cele două.
Un alcineva spunea că secretul fericirii constă în a trăi în armonie cu natura iar hotărârile tale să fie oportune.
Fiecare dintre noi tinde spre fericire. Problema este că nu se poate defini o stare de fericire fără ca prin ceea ce faci tu să nu aduci nefericire altcuiva. Prima şi cea mai mare dorinţă este aceea că fiecare individ se doreşte a fi unic şi de a putea hotărâ soarta omenirii. În una din zile, cineva m-a întrebat dacă pot face ca cineva să moară. Am spus că pot dar nu înţeleg care este rostul. L-am întrebat dacă are ceva de câştigat din aceasta. Mi-a răspuns că nu are numic de câştigat dar aşa vrea el ca persoana respectivă să moară. Un alt caz a fost când cineva m-a m-a rugat să-i spun dacă soţia lui are un amant, şi am răspuns: ai impresia că există vreun bărba care să fi scăpat de o asemenea bucurie? Apoi l-am întrebat de câţi ani este căsătorit şi mi-a spus că de 14 ani, că are un copil, şi o gospodărie bine pusă la punct. L-am întrebat dacă ar fi fericit să afle că soţia lui are un amant, oare ar accepta ca toată viaţa să ducă amărăciunea unei astfele de dezvăluiri? Omul a renunţat la a mai afla adevăruri dureroase.
Cazul cel ai dramatic a fost atunci când un bărbat, o personalitate a unui oraş de provincie m-a dus la el acasă, m-a prezentat soţiei şi mi-a spus să-i răspund la orice întrebare mi-ar pune. Să nu ascund nimic din tot ceea ce voi găsi în horoscop sau prin deschiderea cărţilor de Tarot. Una dintre întrebări a fost aceea dacă soţul are vreo amantă. Am spus că da. Contam pe faptul că persoanele în cauză, erau de prim rang şi prin cultură şi prin funcţii. Rezultatul că am declanşat un scandal care era cât pe ce să ducă la un divorţ. Aşa am constatat cu amărăciune, că în relaţiile cojugale nu contează gradul de cultură, contează educaţia. Eşti educat în sensul de a accepta viaţa aşa cum este, mai ales dacă şti pus în faţa faptului împlinit şi tragi învăţămintele necesare. Eşti „tămâie” o omori pe vinovată; fie cu pumnul, fie cu ranga sau mai rafinat cu un pistol sau cu ceva care să nu lase urme. Aşa că nu este deloc de prisos să ţinem cont de învăţătura biblică de a nu merge la ghicitori, la vrăjitori, la cititori în stele, căci aceasta este o urâciune în faţa lui Dumnezeu.
În căutările mele am încercat să descopăr relaţia dintre destin şi liberul arbitru.