Impartialitate

IMPARŢIALITATE.

Vizitez unele bloguri, şi de multe ori mă crucesc. Modul mudar de exprimare, a unora, nu prezintă interes pentru mine şi ca atare nu mă deranjează. Nu am ce le spune, atâta pricep, atâta ştiu şi dacă nu au a spune ceva cu miez împroaşcă cu noroi.
Dar, ceea ce mă supără este faptul că persoane care, prin modul de exprimare, par a fi şcolite şi totuşi par a fi cu tot dinadinsul oameni absolut radicali. Pentru ei, comunismul a fost dezastrul, a fost crima, a fost tot ceea ce societatea romînească putea avea mai rău, mai distructiv. Eu nu am a mă plânge. Că nu am a le aduce prea multe mulţumiri, se poate spune şi aşa. Dar, sub guvernarea lor, eu copil al nimănui, am învăţat o meserie, am avut o locuinţă, am făcut invenţii, mi-am şcolit copiii, şi azi am o pensie decentă.
S-a construit câte ceva, mai un canal, mai un IMGB, mai o Reşiţa, mai un Galaţi, şi unele altele pe ici colo. Mai eram pe locul unu în lume la utilaj petrolier, mai pe locul trei la flota de pescuit, mai rădeam cupe şi medalii în ale sportului şi culturii. Chiar şi pingelică vorbea fluent rusa, franceza şi engleza. A mai contribuit la liniştirea lucrurilor în Orientul Mijlociu, s-a mai plimbat cu regine Angliei, pe străzile Londrei. Au mai fost şi oameni care au creat câte ceva.
Ce mi-a adus mie revoluţia? Pot eşi ăn stradă şi să urlu că Băsescu este un cel imbecil, că Tăriceanu este un demolator, că Geoană este un tembel, că Iliescu e nebun după putere. Pot urla cât vreau, cât mă ţin bojocii, nu se supără nimeni, nici măcar cei vizaţi. Altceva ce?
Nu domnilor. Nu toţi membri de partid erau comunişti, mai erau şi membri de partid cu adevărat patrioţi.
Vă miraţi că urmaşii bogătaşilor interbelici deţin azi puterea? Nu este de mirare. Intelectualii care s-au dat cu comuniştii nu au făcut altceva decât să facă ce scrie în Biblie: ...cei care conduc popoarele sunt trimişii lui Dumnezeu şi trebuie respectaţi (citat aproximativ). Când a fost lansată lozinca „Tineret mândria ţării pe şantiere”. Prostimea a construit iar odraslele lor s-au şcolit. Iar când s-au trezit comuniştii că nu se poate construi numai cu lozinci şi aveau nevoie de cadre pregătite, vrând nevrând i-au promovat pe cei şcoliţi. Aşa s-a făcut că şeful secţiei, unde am lucrat, era fiu de bancher, directorul de uzină era fiul unui sabotor, un fost prim secretar de judeţ era fiul unui liberal cunoscut prin opoziţia sa faţăn de comunişti, şi exemplele pot contiunua. Iar adepţii comunismului care au răspuns la chemarea partidului, tot pălmaşi au rămas.
A venit revoluţia. Cine credeţi că a pus mâna pe putere? Şcoliţii de mai ieri şi odraslele lor. Cât despre hiene...
Aşa că, după umila mea părere, nu există societate în lume capabilă să-i mulţumească pe toţi. În nici o societate nu se poate realiza o egalitate. Singura instituţie care ne împacă pe toţi este moartea. De ea nu te poţi feri, nu ai pe unde să evadezi, nu te poţi ascunde şi nici avocatul nu poate fi trimis pentru apărare.
Dar, ca să ai tupeul de a condamna în bloc o societate, mi se pare, cel puţin, lisit de tact. S-o condamni pe Ana Aslan, să-l înjuri pe Toma Caragiu, să uiţi de Nadia Comăneci, de Ilie Năstase, de Ducadam, să condamni profesorii care au şcolit miile de intelectuali, care prin creaţiile lor au dus în lume faima intelectualităţii române, ce obraz mai ai să apari pe blog cu ipoteze savante şi etichetări lipsite de decenţă şi imparţialitate.
Da, sunt de acord că mulţi comunişti au fost răi, criminali, sadici. Că au fost victime. Dar, azi, să ai un Gică Petrescu şi să-l laşi să moară de foame. Ce poţi spune de o societate când ţine în mizerie pe cel mai mare chirurg român, obligat să trăiască cu 700 roni, şi nasta în mare parte din vina unor fufe care, despre care poţi spune, în cel mai fericit caz că sunt nişte nesimţite.
În concluzie, domnilor, să condamnăm ce este de condamnat.