Câinii

Câinii? O falsă problemă. Milioane de alte animale mor pentru a ne hrăni: vite, oi, cai, măgari şi mă rog multe altele, doar pentru câini s-a trezit cineva că trebuie protejaţi. Presupun că menţinerea acestei probleme are la bază un suport financiar pe care un oarecine să aibe de unde să-şi burduşească buzunarele. Cu ce este mai valoroasă viaţa unui câine decât viaţa unui cal, de exemplu. Trebuie să fie un motiv real pentru care se menţine interdicţia de a ucide câinii care ne fac atâtea probleme. Poate un cititor va găsi motive de a-mi răspunde. Se poate spune chiar că se poate presupune că viaţa unui câine este mai valoroasă chiar decât viaţa unui om din moment ce nu se tratează problema cu seriozitate.Când vom avea oare verticalitatea şi puterea de a fi demni în rezolvarea unei probleme care ar putea fi doar un exerciţiu de rutină?

Circ

Circ pentru pâine asta a făcut parte dintre militarii pensionaţi. desigur, este posibil ca parte dintre ei să aibă dreptate, dar de la a face circ în mijlocul unei sărbători naţionale este totuşi mult şi depasrte. Ieri, la Iaşi, prreşedintrele Băsescu a mers acolo pentru a onora o sărbătoare de prim rang în istoria României. Şi ce să vezi, opoziţia şi parte dintre manifestanţi, în total dispreţ faţă de solemnitatea momentului, au început să huiduie de parcă nu ar fi avut alte ocazii. De când mă ştiu şi din câte ştiu, nicăieri în lume nu s-a mai adus oi asemenea jignire unui moment solemn. După ce Vadim şi-a pus poalele în cap care prin violenţă fizică şi de limbaj a demonstrat cât respect are faţă de legile statului şi faţă de demnitatea partidului pe care îl conduce, ieri, parte dintre manifestanţi au demonstrat cât respect au faţă de o mare sărbătoare a naţiunii. Se pare că nici ţiganii cei mai inculţi, ma josnici, nu şi-ar fi permis o asemenea jignire. Ce va spune lumea despre asemenea politicieni care pentru un os de ros şi-au permis să aducă o asemenea ofensă neamului? Dacă s-ar fi făcut aşa ceva în China, probabil s-ar fi repetat Piaţa Tien an men şi n-ar fi fost deloc prea violent. Şi ne mai mirăm de atitudinea Europei faţă de România şi al lui Sarkoji faţă de Băsescu.Acum, vezi Doamne, în opoziţie s-a descoperit marele talent de a conduce ţara. Ha, ha, ha... dar nimeni nu se întreabă cum a primit Iliescu ţara de la Ceauşescu şi cum a predat-o lui Băsescu. Socotiţi, măsuraţi apoi tăiaţi.

Edecarul_3

Acum să mergem mai departe cu cealaltă ramură. La capătul satului din jos străjuit de drumul ce merge la Galda de Jos este un teren mai jos căruia i se spunea pe Rojină, acolo locuia o familie din neamul Dârleştilor. Acolo s-a născut o fată pe numele Maria care va intra mai târziu în neamul beceştilor. La mijlocul satului era o moară în proprietatea unuia numit Beciu. Unii spun că numele de beciu ar veni de la ungurescul becsulet ember adică om cinstit. Ei bine, acest Beciu nu avea urmaşi doar pe un nepot cu numele de Augustin dar i se spunea Gusti. Fata Maria, fiind din neam foarte spărac a fost luată de Beciu şi crescută spre a fi căsătorită cu Gusti. Povestea Maria că pe vremea când era mică, de vreo 8-ţ10 ani, iarna, era pusă să spargă ghiaţa pentru ca apa să vină la moară.Povestea despre frigul îndurat. Dar această familie era foarte zgârcită. Seara la masă, dacă Maria mai dorea o felie de mămăligă ţinea mâinile a rugăciune şi spunea: te rog să faci bine să.mi mai dai un pic de mămăligă. Anii au trecut şi la momentul potrivit Maria a fost căsătorită cu Gusti. Li s-a dat un petec de loc de 10 x 3 metri unde şi-au făcut o casă din pământ bătătorit. A venit primul război şi Gusti a plecat pe front iar Maria a rămas acasă cu doi copii Gusti şi Petru. Femeie tânără, frumoasă şi fără nici o resursă cu doi copii pe cap, Maria cade în păcat şi astfel când soţul a venit acasă a găsit-o pe Maria cu trei copii. Se născuse Ana. Gusti a fost dezgustat, i-a tras o bătaie soră cu moartea şi sa dus pe front şi dus a fost. Mai târziu, când Ana avea vreo 8 ani, împreună cu alţi copii se jucau în podul şurii la Beciu. A căzut din pod şi şi-a frânt şira spinării. Pe drept sau nu, becioaie a crezut că fata a mers n pod să fure ouă şi astfel a nceput s-o bată cu o bâtă pe fata căzută jos. Nu după mult timp Ana a murit.

Slugi

Un bătrân spunea: cine îşi schimbă des stăpânul îi este dat să moară slugă. Noi, locuitor ai acestui pământ ce facem? Am început cu romanii lui traian pnă azi cu FMI ce am făcut? De la romani conducătorii noştri au fost gudurăii turcilor, apoi ând ai nemţilor când ai ruşilor. Până în 1877 duceau firmanul la poartă apoi la Moscova, în primul război mai ştie naiba ce a fost. În al doilea am mers spre răsărit cu nemţii apoi ne-am întors cu sovieticii. A venit revoluţia îi pupăm pe americani şi ne gudurăm la Strasbourg. Niciodată nu vom avea politicieni cu adevărat verticali. Să ne amintim de Brâncoveanu, Mihai Viteazu, A.I. Cuza, şi alţii. Apropo, cum se face că mult milostiva biserică nu l-a iertat nici azi pe cuza. oare nu a fost el pentru neam şi ţară? Se pare că suntem condamnaţi să adulăm nişte conducători care fug de la o poartă la alte spre a fi sprijiniţi să stoarcă poporul până la ultima picătură de sânge. Priviţi verticalitatea ungurilor care au fost alături de nemţi, credincioşi cuvântului dat, au mars atât spre răsărit cât şi spre apus, de la început până la sfârşit. Chiar şi imediat după război, sovieticii vorbeau admirativ despre corectitudinea ungurilor, în timp ce despre noi, nimeni nu a vorbit, niciodată, nu a vorbit admirativ. Ce poate fi mai elocvent decât atitudinea lui Sarkoji faţă de preşedintele nostru. Chiar dacă am avut sau avem politicieni de valoare,, înclinarea celorlalţi au marele talent de a ne distruge valorile sau orice tendinţă de a ricica ochii spre ceea ce se poate numi demnitate.

Păsările

Păsări moarte, peşti morţi. Pentru asta am o ipoteză. Precum în apă de ce nu şi în aer se formează curenţi care au proprietăţi diferite faţă de mediu. Şi dacă în aceşti curenţi cu proprietăţi diferite se cuprind şii substanţe toxice, şi astfel în drumul lor aceşti curenţi sufocă fiinţele mai sensibile. Şi dacă curentul respectiv cuprinde elemente pe care nu le caută nimeni, cum ar fi dioxidul de carbon sau azotul, sau pur şi simplu un procent foarte mic de oxigen, presupun că sufocarea se poate produce fără nici un fel de preaviz sau să lase ceva urme.

Senator?

Azi am văzut la TVR1 sinceritatea unui senator. Atunci când sunt prezentate imagin filmate la faţa locului şi transmise în direct, se poate oare întoarce adevărul? Şi totuşi Vadim arată că domnia sa poate ce vrea. Deşii caut să înţeleg ceea ce se întâmplă deoarece nu pot să înţeleg cum acest om a ajuns să ne reprezinte la Strassbourg. Încep să accept imaginea care ne este în afară. Iată de ce este necesar un Stalin. Un asemenea om trebuia plătit corespunzător fără nici un alt fel de judecată decât imaginile filmate şi transmise în direct. Cum poate fi atât de neruşinat, de josnic acest om ce se doreşte purtător de steag al dreptăţii? Dacă senatul nu ia nici o măsură voi ajunge la concluzia că ţiganiilor ar trebui să le fie ruşine să li se spună rromi vizavi de români.

Vadim

Vizavi de atitudinea huliganică de ieri: domnule Vadim, cu cât ţipi mai tare cu atât mai lipsită de argumente este apărarea, iar atunci când nu mai sunt argumente crezi că ciomagul este un argument superior? Când faci ceea ce faci, cred că la graniţă ar trebui pusă stavilă pentru cei ca tine. Nici cei mai înrăiţi borfaşi din piaţa Pigalle nu m-au făcut să mă ruşinez că oameni ca tin ne reprezintă la Strassbourg.

Edecarul_2

În partea de sus unde valea este practic sugrumată de dealuri aproape paralele, pe coasta nordică, pe o costişă ce pare doritoare să cuprindă între feţele sale, toate casele construite aici de către ciobanii coborâtori de la Piatra Craivii. Printre cei de aici a venit şi Căprian cu familia. Un flăcău pe nume Traian era cel mai năbădăios petrecăreţ cât încape. Jucăuş cât încape, punea paharul cu vin pe cap şi juca ponturi cu unele pasaje din căluşerul (căluşarul). Cu femeile nu prea le avea deşii era vânjos, voinic şi cu mult vinoîncoa. În una din dumineci, prietenul lui cunoscut ca Niculaie lui pocăitu, l-a invitat la Galda de jos la joc (la horă) să-i prezinte pe drăguţa lui, Ana. Rezultatul a fost că Ana s-a măritat cu Trăian. Ana era a lui Isidor Mihălţan. De la bun început, mama fetei, nu l-a agreat pe Trăian. Şi dreptate a avut. Traian era un om dur şi foarte viril. Supusă la nesfârşite şedinţe de sex şi cu mulţi copii pe cap trupul firav al femeii a cedat declanşnd o fibromatoză. Neînţelegănd ce era cu Ana a început s-o maltrateze drept urmare ea a trecut pe beţii. Şi uite aşa cu mulţi copii, cu hemoragii abundente şi bătăi crunte, Ana a ajuns la groapă. Ba nai mult, colac pesate pupăză, Traian împreună cu Niculaie lui pocăitu, Trtaian la Vinii şi Mitrofan al lui Iuliuţ au pus la cale asasinarea unui flăcău din sat, a lui Câca. În vremea când se construia biserica unită din Cricău, acolo Traian şi Nicullae au aşteptat victima şi au omorât-o. S-a ştiut imediat cine erau criminalii. Traian era cu Ana în câmp la prăşit porumb când au venit jandarmii să-l ia. A spus „ştiu pentru ce aţi venit”, şi sţa lăsat încătuşat. A făcut trei ani şi jumătate. Capul de acuzare a fost lovituri cauzate de moarte pe contradicţii politice. Din toată tevatura Mitrofan s-a ales cu o livadă mare cu pomi şi o moară, Niculaie cu o livadă şţi o casă, Traian la Vinii s-a ales cu un petec de pădure iar Traian lui Căprian s-a ales cu anii de puşcărie. Nu mult după venirea lui Traian din puşcărie şi Ana a murit. Interesant este că Trăian a mai avut şi o fată cu Ana pe care tot Ana o chema. Această copilă a murit de moarte violentă. În sat s-a ştiut că Ana s-a urcat pe scară în şură de unde a căzut cu tâmpla pe o oală. Din câte îmi amintesc povestea mi se parte mai mult o crimă făcută de Mircea, unul dintre băieţi. Ana avea vreo trei ani şi îi enerva pe băieţi că se ţinea tot timpul după ei. Interesantă este şi moartea lui Traian la Vinii, la bătrâneţe a fost invitat la o nuntă. Dimineaţa în drum spre casă, a intrat în albia unui pârâiaş unde voia să-şi răcorească faţa. A căzut în faţă cu nasul între două pietre, în o apă de două degete. Şi uite aşa a murit în locul unde a căzut ucisă acea vicatimă cu ani în urmă.
Trăian, răma cu cinci copii minori s-a căsătorit cu o femeie, divorţată şi mai tânără cu 20 de ani. De ce acest compromis? Doar bunul Dumnezeu ştie. Cert că având experienţa cu Ana, Traian, niciodată nu şi-a mai lovit soţia, Domiţia. Aceasta era din Ţelna. Ultimii doi copii a lui Ana erau Salviniu şi Maria pe care a numit-o Meri. Cu Domiţia, Traian a avut o fată pe nume Cornelia.

Edecarul_2

În partea de sus unde valea este practic sugrumată de dealuri aproape paralele, pe coasta nordică, pe o costişă ce pare doritoare să cuprindă între feţele sale, toate casele construite aici de către ciobanii coborâtori de la Piatra Craivii. Printre cei de aici a venit şi Căprian cu familia. Un flăcău pe nume Traian era cel mai năbădăios petrecăreţ cât încape. Jucăuş cât încape, punea paharul cu vin pe cap şi juca ponturi cu unele pasaje din căluşerul (căluşarul). Cu femeile nu prea le avea deşii era vânjos, voinic şi cu mult vinoîncoa. În una din dumineci, prietenul lui cunoscut ca Niculaie lui pocăitu, l-a invitat la Galda de jos la joc (la horă) să-i prezinte pe drăguţa lui, Ana. Rezultatul a fost că Ana s-a măritat cu Trăian. Ana era a lui Isidor Mihălţan. De la bun început, mama fetei, nu l-a agreat pe Trăian. Şi dreptate a avut. Traian era un om dur şi foarte viril. Supusă la nesfârşite şedinţe de sex şi cu mulţi copii pe cap trupul firav al femeii a cedat declanşnd o fibromatoză. Neînţelegănd ce era cu Ana a început s-o maltrateze drept urmare ea a trecut pe beţii. Şi uite aşa cu mulţi copii, cu hemoragii abundente şi bătăi crunte, Ana a ajuns la groapă. Ba nai mult, colac pesate pupăză, Traian împreună cu Niculaie lui pocăitu, Trtaian la Vinii şi Mitrofan al lui Iuliuţ au pus la cale asasinarea unui flăcău din sat, a lui Câca. În vremea când se construia biserica unită din Cricău, acolo Traian şi Nicullae au aşteptat victima şi au omorât-o. S-a ştiut imediat cine erau criminalii. Traian era cu Ana în câmp la prăşit porumb când au venit jandarmii să-l ia. A spus „ştiu pentru ce aţi venit”, şi sţa lăsat încătuşat. A făcut trei ani şi jumătate. Capul de acuzare a fost lovituri cauzate de moarte pe contradicţii politice. Din toată tevatura Mitrofan s-a ales cu o livadă mare cu pomi şi o moară, Niculaie cu o livadă şţi o casă, Traian la Vinii s-a ales cu un petec de pădure iar Traian lui Căprian s-a ales cu anii de puşcărie. Nu mult după venirea lui Traian din puşcărie şi Ana a murit. Interesant este că Trăian a mai avut şi o fată cu Ana pe care tot Ana o chema. Această copilă a murit de moarte violentă. În sat s-a ştiut că Ana s-a urcat pe scară în şură de unde a căzut cu tâmpla pe o oală. Din câte îmi amintesc povestea mi se parte mai mult o crimă făcută de Mircea, unul dintre băieţi. Ana avea vreo trei ani şi îi enerva pe băieţi că se ţinea tot timpul după ei. Interesantă este şi moartea lui Traian la Vinii, la bătrâneţe a fost invitat la o nuntă. Dimineaţa în drum spre casă, a intrat în albia unui pârâiaş unde voia să-şi răcorească faţa. A căzut în faţă cu nasul între două pietre, în o apă de două degete. Şi uite aşa a murit în locul unde a căzut ucisă acea vicatimă cu ani în urmă.
Trăian, răma cu cinci copii minori s-a căsătorit cu o femeie, divorţată şi mai tânără cu 20 de ani. De ce acest compromis? Doar bunul Dumnezeu ştie. Cert că având experienţa cu Ana, Traian, niciodată nu şi-a mai lovit soţia, Domiţăia. Aceasta era din Ţelna. Ultimii doi copii a lui Ana erau Salviniu şi Maria pe care a numit-o Meri. Cu Domiţia, Traian a avut o fată pe nume Cornelia.

Basarabia

Discuţia pe tema a cui este Basarabia nu este decât o mare cufureală aruncată în ochii proştilor pentru ca ciolonagii să se poată înfrupta. Munca nu are graniţe şi nici naţionalitate, peste tot turma este tunsă rasă şi mulsă. Asemeni, nici afacerile nu au graniţe. Fie pace sau război marii hămesiţi ai banului, îşi vor da mâna. Prin politica bine orientată bogătaşii sparg oalele iar pălmaşii le plătesc. Nu domnilor, nici în coate nu mă doare nici de Moldova, nici de Basarabia, sau mă rog de orice naţie; peste tot şi eu atît cât voi putea trebuie să muncim pentru ca o mână de şmecheri să se poată lua la întrecere în ce priveşte evficienţa exploatării turmei. Dacă apare o brambureală ei vor pleca acolo unde lor le vine bine iar pe noi ne vor închide în ţarcuri numite ţări şi sub beţia patriotismului ne vom scoate ochii unii la alţii. Are dreptate Voronin, Basarabia nu a fost niciodată a României dar nici a Rusiei sau a oricărui alt ocupant. Basarabia este un petec de pământ de la care, ce cu puterea, vor să-i culeagă roadele la un preţ de nimic dacă altfel nu se poate.