La urma urmei, care este rostul nostru de oameni cu ruşine de oameni, frică de Dumnezeu şi trăind în respectul legilor? Am rămas perplex când am aflat mărimea alocaţiilor pentru un deţinut, când am aflat că această alocaţie este de 5 ori mai mare decât ajutorul de şomaj. Mai are rost oare să fii cinstit atâta timp când grija statului se îndreaptă mai mult către nivelul de trai al deţinuţilor şi spre protecţia câinilor vagabonzi? Nu cumva s-a întors lumea cu susul în jos? Nu cumva, de cele mai multe ori, dezgustul pentru o astfel de râduială, te face să devii şi tu un infractor? Nu cumva o astfel de societate se pune în slujba celor răi iar oamenii cinstiţi devin sclavii injustiţiei şi al infractorilor? Şi în fond şi la urma urmei ce sunt acei parlamentari care creează astfel de legi, legi în folosul celor care se cred supraoameni? oluţia pe care cred eu că ar fi bine să se aplicea ar fi aceea că infractorii, în loc să fie pensionarii societăţii, să-şi câştige traiul prin muncă. Pentru cei apţi de muncă, acei care refuză munca, să se asigure un mediu de recluziune încât să le piară pofta de am mai recidiva. Ni se arată la TV cum în închisorile americane trăiesc nişte hojmalăi capabili să ucidă boul cu pumnul. Am observat că într-o anumită ţarăm europeană recidiva este practic nulă. Motivul? Se pare că cei care ies din închisoare pentru a doua oră, se pare că aceştia mor prea curând pentru a ajunge să recidiveze? Oare ce ar fi? Se pare că în Suedia, violatorii au de ales între închisoare sau castrare.După cât am aflat, în Suedia, pe prim plan este fericirea omului cinstit, corect. La noi, de multe ori ai impresia că justiţia este pusă în slujba infractorilor. O fi? Poate nu. Mai ştiu eu?