Mai privesc şi eu, uneori, la TV. Şi iată ce descopăr, activitatea, seriozitatea parlamentarikor merge oarecum paralel cu un basm. Basmul este în versuri, dar penttru că nu ştiu versurile voi relata aşa cum ştiu eu. 1. peun drum oarecare mergeau un moşneag, un copilandru şi un măgar cu samarul pe spinare. La aşa o atitudine, unii drumeţi erau revoltaţi că bătrînul este un nesim-it deoarece lasă să meargă pe jos un copil atât de crud. Şi ce face moşul? Îl ia pe copil şi îl pune pe spinarea măgarului. Un alt număr de drumeţi sunt revoltati că un astfel de flăcău merge boiereşte pe măgar în timp ce bătrânul merge pe jos. Ce face bătrânul? Coboară copilul de pe măgar şi se urcă el. Lumea râde de el spunând că este un măgar peste măgar şi copilul merge pe jos. Bătrânul, încurcat în afirmaţiile drumeşilor se dă cu presupusul că ar mai fi o soluţie, să ia măgarul în spinare. În rezumat: bătrân, copil, măgar toţi pe jos. Măgar şi copil pe jos, batrân pe măgar. Măgar, bătrân pe jos, copil pe măgar. Măgar pe jos, copil, batrân pe măgar. Soluţia finală? MĂGARUL PE SPINAREA BĂTRÂNULUI? Sau care? Orice asemănare cu realitatea este la voia cui???