Edecarul_3

Acum să mergem mai departe cu cealaltă ramură. La capătul satului din jos străjuit de drumul ce merge la Galda de Jos este un teren mai jos căruia i se spunea pe Rojină, acolo locuia o familie din neamul Dârleştilor. Acolo s-a născut o fată pe numele Maria care va intra mai târziu în neamul beceştilor. La mijlocul satului era o moară în proprietatea unuia numit Beciu. Unii spun că numele de beciu ar veni de la ungurescul becsulet ember adică om cinstit. Ei bine, acest Beciu nu avea urmaşi doar pe un nepot cu numele de Augustin dar i se spunea Gusti. Fata Maria, fiind din neam foarte spărac a fost luată de Beciu şi crescută spre a fi căsătorită cu Gusti. Povestea Maria că pe vremea când era mică, de vreo 8-ţ10 ani, iarna, era pusă să spargă ghiaţa pentru ca apa să vină la moară.Povestea despre frigul îndurat. Dar această familie era foarte zgârcită. Seara la masă, dacă Maria mai dorea o felie de mămăligă ţinea mâinile a rugăciune şi spunea: te rog să faci bine să.mi mai dai un pic de mămăligă. Anii au trecut şi la momentul potrivit Maria a fost căsătorită cu Gusti. Li s-a dat un petec de loc de 10 x 3 metri unde şi-au făcut o casă din pământ bătătorit. A venit primul război şi Gusti a plecat pe front iar Maria a rămas acasă cu doi copii Gusti şi Petru. Femeie tânără, frumoasă şi fără nici o resursă cu doi copii pe cap, Maria cade în păcat şi astfel când soţul a venit acasă a găsit-o pe Maria cu trei copii. Se născuse Ana. Gusti a fost dezgustat, i-a tras o bătaie soră cu moartea şi sa dus pe front şi dus a fost. Mai târziu, când Ana avea vreo 8 ani, împreună cu alţi copii se jucau în podul şurii la Beciu. A căzut din pod şi şi-a frânt şira spinării. Pe drept sau nu, becioaie a crezut că fata a mers n pod să fure ouă şi astfel a nceput s-o bată cu o bâtă pe fata căzută jos. Nu după mult timp Ana a murit.