Astrologie02

CE SUNTEM NOI.

Oricare dintre noi, s-a întrebat măcar odată, ce suntem noi şi care este rolul nostru pe pământ. Oricum am întoarce-o, orice am face, întrebarea noastră nu are un răspuns pe care să-l acceptăm.
Din cele citite, din cele auzite, am înţeles doar că totul se reduce la energie, la vibraţie şi că de fapt materia pe care o vedem, o simţim şi din care facem şi noi parte, nu este decât o formă pe care noi o simţim, o formă de manifestare a energiei pe care o simţim.
După opinia unora, în spaţiul universal există spirite, unele evoluate iar altele mai puţin evoluate sau deloc evoluate. Şi pentrucă în limita gândirii mele, voi începe cu consideraţii de la un timp mult mai târziu decât începutul începuturilor. Dacă timpul nu este decât un fel de spaţiu în care un spirit se poate deplasa în orice direcţie atunci existenţa noastră, este veşnică, în acest spaţiu. Dacă existenţa este veşnică, se pare că noi, nu suntem decât o înregistrare pe un suport al unei entităţi la cunoaşterea căreia nu vom ajunge niciodată. Suntem ţintuiţi şi vom fi veşnic ceea ce suntem sau am fost. Şi totuşi cum rămâne cu dualitatea suflet-materie? Se pare că totuşi există această dualitate şi că de fapt materia nu este decât un ceva util spiritului pentru a se manifesta şi, poate, pentru a se dezvolta.
Chiar cu riscul de a intra în conflict cu un oarecine voi încerca să construiesc un scenariu cu ajutorul căruia să mă fac înţeles în ceea ce va urma. Cred în existenţa unui spirit suprem căruia eu îi spun Dumnezeu. Şi, după cum vedem în jurul nostru există manifestări ale căror origine nu le cunoaştem, şi nici nu avem cum a le pune evidenţă prin mijloacele cunoscute, pot afirma că există şi alţi locuitori ai spaţiului universal, posibil şi spirite. Or, acolo unde există o mulţime, este de presupus că în interiorul acestei mulţimi fiecare entitate are o valoare de a fi mai mult sau mai puţin aproape de un punct considerat de referinţă. În acest fel putem ajunge şi la concluzia că în cadrul mulţimii de spirite există o mulţime de valori diferite de la un ceva inferior la un ceva superior, de la o inferioritate depărtată de Dumnezeire până la apropierea imediată.
Şi cum, nici veşnicia nu este statică, este foarte posibil ca nici acel ceva ce poziţionează un spirit, mai departe sau mai aproape de Dumnezeire, nu este static şi ca atare va exista un mod prin care acele spirite îndepărtate să evolueze pentru a se apropia de Dumnezeire.
Cunoscători în ale astrologiei susţin existenţa reîncarnării precum şi a destinului scris în stele. Prin moştenirea karmică înţeleg faptul că o fiinţă a mai avut şi alte existenţe şi că atunci a făcut unele greşeli şi ca atare în existenţa actuală este într-un corp şi este obligat să înveţe o lecţie pentru a-şi îndrepta greşelile făcute în alte existenţe; şi tot aşa până când spiritul respectiv fie va deveni perfect şi plăcut Dumnezeirii fie va fi recalcitrant şi ca atare Dumnezeirea îl va trece în uitare.
Întrucât facem parte din marea vibraţie universală devenim o entitate abia când ne desprindem prin reîncarnare, şi ca atare, venirea noastră în această existenţă se impune prin necesitatea rezolvării unei probleme, prin îndeplinirea unei misiuni, aşa cum o picătură de apă devine o entitate când se formează şi după îndeplinirea menirii ei, se întoarce în acea masă se apă care este marea sau oceanul, şi de nulte ori se întoarce la origine după una sau mai multe existenţe. Dar nici o entitate nu se naşte cu de la sine putere sau într-un contest aleatoriu. Nimic nu este întâmplător, deci orice entitate se naşte într-un contest predeterminat pentru a i se crea factorii determinanţi îndeplinirii misiunii pentru care a fost creată.
Se spune că la început a fost cuvântul. Prin aceasta eu înţeleg că înaintea creaţiei, Dumnezeu a instituit nişte legi pe care nici El însuşi nu le încalcă. Deci, orice entitate care se naşte merge pe calea care i-a fost scrisă. Faptul că pentru un om se poate prevedea cursul vieţii, înseamnă că omul are o anume misiune de îndeplinit. El este dotat cu cele necesare petru ca într-un anume context să înveţe lecţia pentru care a fost creat. Este predispus dar nu este obligat să urmeze ad literam. El se poate abate spre mai bine sau spre mai rău. Pentru a explica mai pe îndelete încerc a expune aici un anume exemplu. Dacă un individ se naşte cu aptitudini de mecanic, depinde de mediul în care s-a născut. Dacă se naşte într-o familie de oameni oneşti, va deveni un mecanic bun: muncitor, maistru sau chiar profesor universitar, da tot în domeniul mecanicii. Dar dacă se naşte şi creşte într-o bandă de hoţi, va deveni un spărgător de elită, dar tot în domeniul mecanicii. Acesta este singurul mod prin care înţeleg posibilitatea de a prevedea cursul vieţii unui individ. Atunci când încerc să fac o astrogramă, întotdeauna spun subiectului care îi sunt predispoziţiile şi care cale este de presupus să o urmeze.