Efroii din Afganistan

Eroii din afganistan.
Azi ni s-a arătat o înmormântare a unui soldat care a murit în Afganistan şi care a fost numit erou, plus alte avantaje pentru familie. M-am întrebat cum a ajuns un soldat român, angajat, să fie într-o misiune în Afganistan.
S-o luăm pâş-pâş. Soldatul a semnat un contract în baza căruia trebuia să meargă unde i se cere şi la nevoie să şi lupte, şi este foarte posibil să şi moară. Pentru un soldat, moartea pe câmpul de luptă face parte din riscurile meseriei. Când a semnat contractul cu armata, omul a fost conştient că odată cu haina militară îmbracă şi cămaşa morţii cu atât mai mult că a plecat în zona unui teatru de război. Se naşte o întrebare, al cui este acel război şi ce căuta el acolo? Că nu este războiul nostru este clar. Dar dacă este războiul altora, ce căuta el acolo? Este clar, căuta un salar mai barosan decât aici în ţară. Dar dacă s-a străduit să meargă acolo, desigur, ca militar, ştia că pe acolo se mai şi moare; dacă a mers acolo înseamnă că şi-a asumat riscul. Atunci în ce constă eroismul său? A murit el apărând un nasture al preşedintelui? A murit el apătând drepturile asupra Insulei Şerpilor? A murit el salvând viaţa unui copil dintr-un incendiu? Nu, nu, nu, de trei ori nu. El a mers să câştige un ban într-un război care nu este al nostru şi unde nu suntem doriţi. Atunci care este eroismul său? Ce a căutat acolo unde fiecare bulgăre de pământ îi urăşte pe cotropitori. Pe vremuri, când armata mergea la strânsul recoltelor, se spunea că este o insultă la adresa armatei şi o mare ruşine. Acele recolte erau ale noastre, noi eram interesaţi ca recolele să ajungă în hambare, şi Iliescu spunea că în România, armata nu va mai suferi asemeni înjosiri. Dar a fi mercenar într-un război care nu este al nostru este un act de mândrie iar moartea este un act de eroism?
Sunt oameni care mor în mine pentru a ne da cărbune. Sunt oameni, petrolişti care mor forând pentru a ne da petrol, sunt medici care flămânzesc în timp ce ne dau sănătate. Nimeni nu spune că aceşti oameni sunt eroi deşii îşi pierd viaţa într-un război al nostru, al românilor. Ăştia sunt adevăraţii eroi, nu mercenarii care pentru bani merg să sprijine un război care nu este al nostru, care merg să sprijine cotropirea altor popoare. Cred că aceşti „eroi” ar trebui să treacă în anonimat aşa cum este Legiunea străină din Franţa. Este revoltătoare atitudinea ofocialităţilor române care fac din acest act mizerabil, un act de eroism. Acest act este singurul care îl reproşez preşedintelui. Solicit chiar să se dezică de acest act de mercenariat, de sprijin în cotropirea altor popoare, altfel va trece pe lista ruşinii ca un complice ordinar al celor care pentru bani sprijină cotropirea unor popoare care nu se pot apăra.