Adulterul

Adulterul.
Una din problemele actuale în societatea noastră o reprezintă divorţurile. Nu voi extinde ideile mele asupra altor naţiuni, prefer să mă opresc la ceea ce ştiu din trăite şi văzute. Cum se ajuge la adulter şi de acolo la divorţ? Pentru asta va trebui să explic ceva, pe scurt ce este femeia şi ce este bărbatul. Se spune că bărbatul doreşte să facă sex oricând dar nu poate, femeia poate oricând dar nu vrea. Din cele scrise despre cercetările ruşilor, se spune că doar 15 la sută dintre femei fac sex cu toată puterea si plăcerea. Prin extrapolare, putem spune că dor 15 la sută dintre bărbaţi sunt capabili de o partidă de sex acceptabilă. Atunci ce ne mai rămâne?
Păi să stăm strâmb şi să judecăm drept. Să începem cu perioada în care o adolescentă este aptă pentru un act sesxual. Se pare că vârsta cea mai potrivită ar fi 17 ani. La acea vârstă apar, în general, la băiat sau fată, apar primii fiori ai dragostei, emoţiile primului sărut.
Cum este pregătit băiatul pentru sex? În general, la 17 ani băiatul face o masturbare în draci. Care este efectul? Se obişnuieşte să obţină satisfacţia fără efort şi într-un timp foarte scurt. în acest caz nu mai simte nevoia de a umble nebun după o cucerire. Dacă fata vrea imediat bine dacă nu, la prima ocazie o masturbare rezolvă problema fără efort. Masturbarea în draci este stimulată şi de filmele de sex de la TV, de accesul la pornografie pe calculator şi de accesul la pornografie pe mobil. Aşa că ocazia face o partidă de sex este foarte mică.
Ce face fata? Pentru ea efortul de a obţine o partidă de sex este infinit mai mic. De peste tot apar oferte de la diferiţi bărbaţi capabili de aşa ceva. Îmi amintesc despre un prieten al meu, băiat fin, de bun simţ, trecut bine de 20 de ani, mi se plângea că nu are ocazia de a face sex decât cu fete tinere. Nu cunosc exact cum era situaţia şi determina acest lucru. Ştiu doar că, fetele tinere, mai ales în primele 6 luni de la dezverginare, sunt înnebunite după sex şi dacă găsesc ocazia nu prea stau pe gânduri. O întâlnire cu un coleg, săruturi fără de sfârşit, excitant, chiar şi o partidă de sex de 5 secunde cu un băiat care se masturbează în draci, face ca imediat, fata, să caute pe cineva să rezolve problema complet. Şi, doar în disperare de cauză, se masturbează şi ea. De obicei, caută un bărbat căsătorit, de obicei un văr, un unchi, delicat, tandru, discret; capabil să termine treaba fără prea multe menajamente.
Dar vine şi vremea măritişului. Fata, de obicei cu destul de multe experienţe se lasă cucerită de un băiat suficient de bine dotat. Nu punem în discuţie aici acele căsătorii din interes pentru avuţie. Deci, după proba de foc, cum dragostea de obicei este oarbă, are loc căsătoria. Treaba merge cât este sita nouă. Dar, nu prea târziu, pentru femeie apare nevoia de ceva nou. Soţul se ştie, sau se crede capabil de a face totul bine, nici nu-şi dă seama că de fapt pierde trenul. Obişnuinţa monotonia, aceleaşi gesturi repetate la nesfârşit duc la dorinţa femeii de a gusta din fructul oprit mai ales dacă are destule experienţe de dinaintea căsătoriei. Şedinţele se repetă până apare un accident, cum ar fi: satisfacţii care depăşesc raţiunea, şansa de o altă căsătorie mai bună; mă rog se repetă până ţine. Uneori, întâmplarea sau un soţ mai vigilent face ca toată tărăşenia să iasă la lumină; alte ori soţia se hotăreşte că musai să fie singură.
În acest sens, pot afirma cu certitudine că majoritatea căsătoriilor se încheie pe baza compatibilităţii bioritmice fizice în sincronie de fază, şi incompatibilitate intelectuală sau opoziţie de fază a sinusoidei intelectuală. Aspectul sexual nu durează, dar o compatibilitate intelectuală, la care se poate adăuga şi o oarecare compatibilitate afectivă poate atenua efectele dezastruoase care pot apărea după repetarea adulterului. Prelungirea unei căsătorii de acest tip poate avea loc în următoarele ocazii: femeia are copii, femeia nu are unde se duce, continuarea căsătoriei se impune prin karmă. Subiecţii au nişte lecţii de învăţat şi ca atare trebuie să suporte consecinţele unei căsnicii plină de evenimente neplăcute. În general, o cimpatibilitate intelectuală ţi în simfazie, poate face ca un cuplu să treacă peste ceea ce se poate numi păcatele tinereţii.
Liberalizarea sexului, apariţia de fel şi fel de îndemnuri la sex: filme, reviste, neruşinarea unor gesturi excitante, precum şi uşurinţa în obţinerea divorţului duc, practic, la dispariţia amiliei tradiţionale. Dacă, undeva în Ardeal, într-o localitate de saşi, se spune că în 300 de ani au fost două divorţuri, azi, într-un orăşel din sudul ţării, la tribunal 80 la sută din procese sunt procese de divorţ
Geaba se spune că educaţia de acasă primează. Ce educaţie poate fi aceea cu cheia legată cu aţă şi pusă la gâtul copilului? Societatea vrea să vândă, este societate de consum şi pune la îndemâna copiilor tot ce se poate despre sex.
Apoi, la vârsta adolescenţei, pune în practică ce a văzut în filme. Societatea nu pune nici un fel de oprelişti împotriva aceste destrăbălări generale. Ba mai mult chiar, în majoritatea filmelor americane găseşti cel puţin un cuplu în care doamna, cu enşpe mii de experienţe, cu unu sau doi plozi, Dumnezeu ştie cu cine făcuţi, iar domnul, un tip cumsecade care acceptă să se înhame în a creşte odraslele nu ştiu cărui hăndrălău. Nu ar fi nimic de condamnat în a sări gardul. Ceea ce este deranjant în toate aceste daraveli este faptul că unu din cinci copii nu poartă numele tatălui nativ. Nici măcar atât simţ de răspundere, de decenţă din partea multor femei, acela de a face copii numai cu soţul, în rest, dacă este destul de prudentă, nu are decât să-şi pună poalele îm cap cât doreşte. Aici cred că ar fi bine ca la divorţ, unde sunt copii, să se facă testul ADN şi tatăl să plătească pensie alimentară numai pentru copii la care testul confirmă paternitatea, în rest să se descurce doamna. Doamna, uneori spune că s-a săturat de sex şi s-a hotărât să devină soţie credincioasă. Nimic mai fals deoarece sexul nu este friptură de curcan de care să te greţăleşti şi să n-o mai doreşti veci.
În acest sens, pentru reducerea numărului de divorţăuri mi se pare a fi rezonabilă şi uşor de realizat, metoda chineză, logodna de un an, timp în care se apelează la astrologi care analizează dacă această căsătorie are şanse de reuşită, şi ce ar trebui ca lucrurile să fie cât de cât în limitele normalului. Doar în cunoştinţă de cauză, se poate folosi liberul arbitru, eficient şi pozitiv.
Indiferent de durata logodnei, cred că ar fi de folos o analiză astrologică, înainte de a fi rea târziu. O fi dragostea oarbă, dar dacă te duce la groapă, măcar şti că este vorba de un risc asumat.