Cum văd eu lumea

LUMEA
Cu ani în urmă se spunea că undeva în Europa ar fi un orăşel al geniilor în strategie pe calculator. Sespune că se arunca precum o glumă: hei John ce crezi că se va întâmpla dacă se produce o revoltă în Ungaria? Din acel moment, fiecare dintre tineri se punea pe treabă. Analiza toate conexiunile posibile, se căutau toate liniile de impact şi unde ar duce fiecare stadiu al unei revolte. Astfel se perfecţionau tinerii, care în unele cazuri elaborau strategii pe care mai mari le foloseau.
În acest sens, cred că nu este lipsită de valoare o eventuală analiză a faptului că Statele Unite au acceptat să fie cei mai mari datornici din lume, că treptat, treptat au lăsat în mâinile chinezilor Canalul Panama, o mare marte din Manhatem şi majoritatea marilor porturi. Ceva coc ei de au acceptat ca marea conductă din Alasca să fie pe mâinile arabilor. Care ar fi de fapt raţiunea că se pune o atât de mare bază pe modernizarea armamentului ultrasofisticat. Nici măcar poluarea nu-i mai interesează. Îi lasă indiferenţi imaginea apocaliptică ce o prezintă savanţii lumii, dacă omenirea nu se va trezi şi nu va lua măsuri pentru a trăi în armonie cu natura.
Una dintre ipoteze ar fi aceea că undeva la vârf, un anumit număr restrâns de familii s-au organizat. Pentru ei nu contează naţionalitatea, contează cât de puternic eşti, şi nu neapărat câţi dolari ai. Pe ei nu-i mai interesează proprietăţile, nu-i mai interesează proprietăţile. Singurul lor interes este fericirea pe care ţi-o dă puterea de a hotărâ soarta lumii. Parcă-i văd stând la o masă şi ca fapt divers cineva întreabă; ce spui John, ce mai face plevuşca? Păi să vedem, în România nişte ciumeţi se cred de capul lor şi sunt puşi pe jaf. Hei clin ia dă-le ceva de lucru la puştii ăia. Aş vrea să aflu dacă îi mai lăsăm de capul lor pă cretinii ăia că prea se dedau la jaf. Nu prea cred că este necesar să avem oarece mişcări prin apropierea lui Putin. Mai ştii, poate îi cam miroase a ceva mişcare în aer liber. Ai văzut cum s-a jucat cu gazul.
Bine măi Putin, las-o şi tu mai uşor cu gazul, nu avem nevoie să urgentăm trecerea de la maşinile pe carburanţi la maşinile electrice.
Dar cu China ce ne facem? Acolo este mai delicat. Sunt mulţi şi, după cum spun ei, acolo primează interesele societăţii apoi ale omului. Ce ne facem dacă ne trimit pe cap 500 de milioane de dizidenţi care să ne ceară azil politic? Apoi, Pakistanul, hai să le mai dăm ceva de lucru în conflictul lor cu India.
Bine măi, dar cu Ben Kaden ce ne facem? Păi, ne prefacem că aproape l-am găsit. Da, dar zice că ar fi cazul să-i schimbăm haremul, că ăsta s-a prea învechit. Ce să spun, pune băieţii să caute prin România şi Rusia se spune că pe acolo sunt nişte cadâne date dracului de frumoase şi focoase.
Măi Martine tu ce părere ai, ce ne facem dacă se îngroaşe gluma? Păi să vă spun tot în glumă, ne mutăm în Dubai. Cumpărăm o insulă şi continuăm să ne jucăm cu soarta omenirii. Vorba ceea, după noi potopul.
Şi astfel aceşti supraoameni joacă la popice soarta ţărilor, a popoarelor. Le creează impresia de ţări independemte şi când se cred mai stabile gata, dau cu bila şi mai cade una, două sau mai multe, într-o anumită zonă. Cad, se vaită, se cred revoluţionare după care primesc ajutoare pentru a dezvolta infrastructura. Desigur mărfurile trebuie să circule, ţările făcute vraişte au nevoie de maşini, de mărfuri şi de hrană otrăvită trimisă ca fiind de înaltă calitate. Trimit medicamente care să sprijine diminuarea sănătăţii, şi apoi nu vor mai primi ajutoare în medicamente, ei şi? Nu au decât să le cumpere.
Astfel s-a creat dependenţa de calculatoare, nu se mai poate fără ele; dependenţa de telefoane mobile, fără el am muri; dependenţa de droguri, fără ele chiar se moare; dependenţa de înarmare, de data asta se moare cu ele. Şi astfel marii supraoameni fac ce vor cu soarta oamenilor iar când nu mai ţine cioaca vor face ce a făcut Hitler cu zece minute înainte de a muri. Apoi, cine va supravieţui nu are decât să se descurce.
Iar noi, cei mai de jos ne frământăm să aducem pacea, să construim democraţia, să creem o lume ehitabilă
Să chibzuim, ce poate fi adevărat sau posibil în toată această vrăjeală de mai sus. Nu de alta, dar şi această dilemă poate fi la fel ca şi dilema cu gânditorul de la hamangia despre care nu am ştiut niciodată dacă gândeşte sau se kk.