Oameni de omenie

Preoţii spun că ei sunt trimişii lui Dumnezeu pe pământ. Ce făcea Iisus? Mergea în lume şi răspândea credinţa, vindeca bolnavi fără plată, hrănea mulţimi fără acere ceva.
Ce fac preoţii? Merg în biserică, ţin slujba aşa cum o ţin. Primesc daruri de la enoriaşi. Primesc bani pe care nimeni nu-i contabilizează. Merg de mai multe ori prin sat, ba cu botezul, ba cu sfântul Ilie, ba cu sfânta Maria, ba mai ştiu eu cu ce sfânt. Dacă faci un bptez, dă-i bano şi daruri, dacă faci o nuntă, tot aşa; dacă ai un bolnav, pentru îngrijire dai bani, î-i moare un părinte şi trebuie să-l îmgropi, dai cotizaţie, şi locul de veci trebuie plătit. Apoi vin sjbele de pomenire la o săptămână, la o lună, la şase săptămâmi, la un an şi aşa până la şapte ani; bani şi bani şi iarăşi bani. Ei sunt furioşi că oameni au şi elalte culte merg printre oameni şi propagă cuvântul lui Iisus. Preotul de la mine din sat spune că nu se poate face asta. L-am întrebat dacă a citit despre Popa Tanda, a spus că nu. I-am povestit nuvela, mi-a răspuns că nu poate face aşa. Chiar şi chiar şi părintele bisericii se crede mai presus de Dumnezeu. Lui Iisus în cel mai fericit caz i se spune sfântul, domnia sa pretinde să i se spună preasfinţia sa, prea fericitul. Toţi se cred mai presus decât toţi sfinţii. Ei au bani de la stat iar la sate au şi terenuri numite iclejii. Că vor biserici, foarte bine. Şi celelalte culte construiesc lăcaşuri de rugăciune, dar cu banii pe care credincioşii îi donează voluntar, dacă nu vrei nu dai. Pentru lucrări vin credincioşi şi ajută fiecare cu ce se pricepe şi după puterile sale.