Iernut

Zilele trecute ascultam un cântec interpretat de Furdui Iancu, Măi Ardeal. În cântec se spunea, printre altele: la Oarba şi la Iernut, a ţinut bătaia mult. Şi astfel mi-am amintit că în peregrinările mele am ajuns şi la Dateşeni, o localitate situată pe malul drept al Mureşului, în apropiere de Iernut şi pe malul opus faţă de Luduş. Acolo am întâlnit un localnic ce trecea oamenii peste Mureş, cu brotul. Acest om povestea despre luptele de la Oarba de Mureş şi Iernut. Spunea că în timpul acelor lupte el era într-o unitate de cercetare. Soldaţii români erau cu faţa spre deal şi cu Mureşul în spate. Sus pe deal erau unităţi germane care trebuiau învinse. Când a aflat că a doua zi trebuiau să cucerească dealul, acest om s-a dus la comandantul său şi a raportat că este localnic şi că el cunoaşte foarte bine terenul; că direcţia de atac îi va duce în faţa nemăţilor, dar dacă ofiţerii vor fi de acord îi va conduce pe cărări ascunse şi îi vor lua pe nemţi ca din oală. A fost refuzat şi s-a dat atac după atac după atac până au fost măcelăriţi cam 14 mii de tineri, nici unul trecut de 23 de ani.
Se vorbeşte puţin despre acele lupte, dar nici un cuvinţel despre, posibil, reaua intenţie a cuiva care dorea ca în acest fel armata română să fie slăbită. Şi azi mai este un locuitor la Hunedoara, care poate povesti. El a fost acolo, cu oile şi i-au murit câteva oi deoarece au călcat pe mine.
Poate a fost aşa, poate nu, dar eu continuu să cred că soldaţii români au luptat cu vitejie acolo dar inutil, deoarece presupun, că cineva intenţionat sau nu, au dus soldaţii în bătaia mitralierelor germane. Nu se vorbeşte despre aceste lupte, cu claritate, cum nu se vorbşte nici despre prima zi de atac de la Podul Ilioaiei. Acolo a murit şi tatăl meu, tot datorită incompetenţei sau unei rele intenţii, în câteva ore au căzut trei divizii.
Un eroism inutil creat cu ajutorul unor ofiţeri români rău intenţionaţi sau incompetenţi. Poate şi azi, cineva doreşte o cădere a României de aşa manieră încât să nu se mai refacă niciodată. Pe de o parte, pasivitatea şi incompetenţa organelor abilitate cu respectarea legii fac să crească infracţionalitatea rromilor, care astfel distrug imaginea României acasă şi peste hotare. Pe de altă parte Tokes şi toată şleahta lor distrug buna conlocuire a românilor cu cu secuii şi ceangăii (ungurii?? din ţinutul secuiesc). Ungurii îşi cam văd de treaba lor, nu se prea amestecă. Dacă nu ne trezim, mai devreme sau mai târziu vom afla că Romănia a fost o ţară undeva în sud-estul Europei.
Poate este aşa, poate nu, poate este un coşmar al meu şi a unora ca mine. În loc să ne unim pentru a înfrânge dezastrul, ne certăm ca ţaţele, politicienii se bat pentru ciolan şi nu observăm cum forţe străine rod la temelia ţării. Voluntar sau nu, cu siguranţă noi îi ajută.