De ce am plecat de pe blogul Băsescu.

De ce am plecat de pe blog?
Am plecat de pe blogul lui Băsescu deoarece, după aproape un an de postări nu am văzut nici un gest din partea preşedintelui, un gest prin care să arate că ştie despre blog şi că este interesat de dezbateri. Chiar am făcut un apel la preşedinte să ne spună măcar un bunăziua. Vax. S-au postat aici probleme dureroase, unele chiar de importanţă deosebită, fie din spectrul politic, fie din viaţa personală a unor oameni, victime, ai acestei ţări. Nimeni nu a făcut măcar un gest din care să rezulte că şi-a aruncat privirea peste doleanţele lor. Se pare că acolo sus cineva nu vrea să se ştie că existăm.
Ipotetic, ori pe preşedinte îl doare în cot de noi şi ca atare nici măca nu vrea să ştie că existăm, fie cineva a făcut acest blog doar de dragul de a se afla în treabă. În orice caz, din punctul meu de vedere, pe blogul preşedintelui nu am ce căuta.
Pe vremea comuniştilor mai puteai să baţi la o uşă chiar dacă de foarte multe ori nu rezolvai mare lucru sau nu rezolvai chiar nimic, dar azi la cine să te duci. Pe vremea lui Dej am avut de rezolvat o problemă, am trimis o scrisoare şi într-o săptămână am primit răspuns. Azi cui să te adresezi? Nu văd nici o preocupare pentru imagine, doar strict interes pentru ciolan.
Dacă ar fi fost într-adevăr interesat de ceea ce se întâmplă cu alegătorii, ar fi găsit mijloace prin care măcar să se ştie că preşedintele se interesează. Are o armată de cpnsilieri care freacă mangalul dar nu am auzit ca măcar unul să se fi dus în teritoriu, să stea de vorbă cu oamenii şi apoi să-l informeze pe preşedinte. Nu au bani pentru medicamente, nu au bani pentru spitale, nu au bani pentru nimic ce ar putea să fie de interes comun. În schimb au bani pentru pşcăriaşi, au bani pentru propriile buzunare. Cu benii cheltuiţi pentru un parlamentar s-ar putea acorda ajutoare şomerilor dintr-un oraş de mărime mijlocie. Se aruncă precum ulii deşii au afaceri cu nemiluita, afaceri câştigate pe căi ocolite, nu neapărat în afara legii şi nici prin furt. În acest sens voi folosi cuvintele lui Andre Castelot, vizavi de Taleyrand. Se pune că o dată, un mare demnitar al unei ţări cotropite ar fi mers la Taleyrand şi a spus că ăîi dă 2000 de taleri pentru a rezolva la împăratul, o problemă şi nu-i va spune nimănui nimic. Taleyrand i-ar fi răspuns: dă-mi 5000 şi poţi să spui la toată lumea. Aparent era vorba despre mituire. De fapt, Taleyrand nu vindea, ca rezolvate, numai acele probleme care nu mai aveau nevoie să se intervină pentru rezolvarea lor. Oare, azi nu se pot face averi doar transmiţând o informaţie cui trebuie, în timp util. Un exemplu, o lege este votată, este promulgată de preşedinte, informaţia se scurge, şi cineva interesat este pregătit pentru a profita la 2 minute după apariţia în Monitorul Oficial, sau chiar în momentul în care a fost ipărită prima pagină?
Nu faptul că dl. Băsescu nu poate face mare lucru, îi imput ci faptul că nu dă nici un semn că ar fi intresat de soarta celor care s-ar putea să nu-i mai dea votul.