Drepturile omului

Drepturile omului.
Drepturile omului trebuie să fie doar până la limita drepturilor societăţii. Niciodată drepturile individuale nu trebuie duse până să lezeze drepturile colectivităţii. S-o luăm pe îndelete. Legile ţării dau dreptul unui proprietar dă fac orice doreşte pe zona unde este proprietar. Da, spun eu, cu condiţia să nu lezeze interesele altora.
Dacă cineva umblă gol pe terenul proprietate, dar nu are împrejmuire şi este văzut de trecători, veţi spune că este exhibiţionism. Nu, va spune el, sunt pe proprietatea mea şi fac ce vreau. Este au nu vinovat faţă de societate? Este permis să facă asta?
Dacă un proprietar are relaţii incestuoase în casa lui, şi partenerul de sex este de accord şi nu l-a văzut nimeni, este sau nu o relaţie incestuoasă? Legea spune da, dar dreptul la liber arbitru îi dă dreptate proprietarului. Este la el acasă, nu l-a văzut nimeni şi nu a fost nici viol. Nu a fost nimeni lezat. Este sau nu este cazul ca proprietarul să fie pedepsit?
O familie de homosexuali adoptă un băieţel. Dat fiind natura relaţiilor, societatea nu va pierde un individ normal, prin educaţia copilului primită de la homosexuali? Are societatea nevoie de cât mai mulţi homosexuali?
Se spune că pe vremea lui Marie Tereza, satul Mihalţ din judeţul Alba era împărţit în două tabere. În fiecare duminică erau scandaluri între cele două tabere, scandaluri care de cele mai multe ori se lăsau şi cu câte un mort. Geaba arestări, geaba condamnări la moarte pentru crimă, conflictele nu ncetau. Împărăteasa a ordonat o măsură radicală. A trimis armata, a luat o tabără şi a mutat-o într-un loc, undeva spre Haţeg, se spune că aşa a luat fiinţă satul Măceu. O fi adevprat sau nu, Nu ştiu. Dar o asemenea măsură a fost în interesul societăţii şi a încălcat flagrant drepturile omului. Este de condamnat sau nu este de condamnat ceea ce s-a făcut?
Se spune că undeva, erau mereu probleme cu scandalurile interminabile între două tabere. Se întâlneau în piaţă şi declanşau ostilităţile. Disperate oficialităţile locale au apelat la oficialitpţile centrale să resolve problema. Problema s-a rezolvat în două etape. Prima etapă, a venit armata cu două mitraliere şi a fost secerat tot ce era în picioare. Etapa a doua, demonstraţii de protest deoarece au fost încălcate drepturile omului. A venit armata şi a secerat tot ce era în picioare. Etapa a treia, linişte şi pace de câteva zeci de ani.
Deci, pentru a defini care sunt drepturile omului, consider că este necesar a se stabili până unde se întind drepturile colectivităţii, a se defini drepturile individului în aşa fel încât să nu vină în conflict cu drepturile colectivităţii.
Unii infractori se dedau la găinării mărunte. Legiutorul consideră că nu reprezintă un pericol social şi ca atare le trece cu vederea. Dar, aceste găinării mărunte, repetate la infinit devin exasperante. Un ultim argument. Să te mănânce nasul nu reprezintă un pericol pentru sănătatea individului. Dar atunci când te mănâncă nasul şi cineva te ţine de mâini, nu eşti în stare să-l omori? Dacă pentru a reuşi să te scarpini la nas faci un gest disperat, imediat vin binevoitorii şi spun că pentru un lucru atât de mic ai fost în stare să face o gafă atât de mare?
Cred că avem nevoie de o echipă de legiuitori, competentă, bine pregătită şi să ia la purecat toate legile, să le armonizeze şi abia atunci vom putea vorbi despre drepturile infividuale.