Salarii

Nu prea le am eu cu ale economiei naţionale şi nici cu pacea socială. Dar socotesc eu că interesele clienterale depăşesc limitele raţiunii. După cât mă duce mintea, eu cred că trebuie să fie un anume raport în ceea ce dai şi ceea ce primeşti. Dacă la un moment dat, porţia pentru consum este destul de mare şi toată lumea pare mulţumită, apare un alt moment în care ceea ce primeşti este prea puţin pentru că cel cu pâinea şi cuţitul taie felia după cum îi vine lui şi astfel flămânzii vor fi din ce în ce mai mulţi. Dacă un salariat este mulţumit să ardă 1000 calorii pentru un confort de 1000 lei, datorită unei politici deşănţate "şi tu poţi fi bogat". Gustul de îmbogăţire creşte în intensitate invers proporţional cu dorinţa de a cheltui energie şi astfel se doreşte confort de 1200 lei în scopul de a cheltui 800 calorii. Dacă cineva nu pune ştacheta la înălţimea la care pot să acceadă acel cineva va fi tot mai nemulţumit până la revoltă. Atunci când dorinţa trece cu mult peste locul unde te afli, sigur te îndrepţi spre un dezastru.