duminică, 28 noiembrie 2010

Casa

Locuiesc undeva în Terleorman. Şi cum 50 de ani din viaţă i-am trăit în Ardeal nu prea sunt obişnuit cu obiceiurile de pe aici. Aici mi-am cumpărat o căsuţă cu pereţi din gard de nuiele. Bineînţeles că se cerea oarecum amenajată şa că am încercat să mă documentez pentru a vedea ce am de făcut. Am văzut că meseriaşii dădeau jos pământul până la gard după care tencuiau cu mortar cu var şi ciment. M.am mirat deoarece eu ştiam că mortarul cu ciment nu numai că nu izolează dar şi transpiră iarna. Apoi am calculat câtă apă intră în mnortarul dintr-o camera, aproximativ 400 litri. Aşa că am încercat să văd care este rostul acestei metode păguboase. Mortarul cu ciment se întăreşte repede aşa că: în prima zi se dă prima mână, a doua zi se dă a doua mână, a treia zi se gletuieşte; meseriaşul ia banii iar tu rămâi cu mijlocul de a arde multe lemne , cu mucegaiul ce va veni şi cu boala care abia apucă să-ţi intre în oase. Aici pute locul de specialişti, proprietarii se pricep la toate iar de profitat profită falşii meseriaşi şi comercianţii. În una din zile am întâlnit un cetăţean care spunea că n iciodată nu va mai angaja meseriaş ieftin deoarece a angajat un meseriaş ieftin pentru a-i repara casa şi meseriaşul a consumat materiale mai multe decât pentru o casă nouă. Se spune că un zid de lemn de 6,5 cm izolează termic, cât un zid de beton gros de 60 cm. Pe scurt, o casă ai cărei pereţi nu respiră este o casă bolnavă care sărăceşte pe locuitor. De respirat respiră pereţii de gard, de paianţă, de pământ bătut, de cărămidă de la ţigani, de lemn şi cu tencuială de nisip cu var; mă rog asta este părerea mea. Se pare că americanii construit o casă perfectă cu materiale moderne dar care nu respira, această casă s-a dovedit a fi o casă bolnavă.