Păunescu

...vei vedea câte un mititel,. nu slujindu-te pe tine, lustruindu-se pe el.... Cam asta s-a putut vedea la ceremoniile de înmormântare ale geniului de dincolo de Prut şi care, la fel ca şi Eminescu şi-a înrădăcinat spiritul în inima neamului. Presupun că locul de veci las picioarele lui Eminescu poate simboliza modestia celui care a fost un continuator, un trezitor. A venit la vremea în care producţiile erau în cea mai mare parte, erau nişte producţii leşinate, laudative care te adormeau fie şi numai privindu-le coperţile. Se spune că atunci când spiritul suprem vede că undeva spiritualitatea trenerază, alege un spirit albastru şi îl trimite să se încarneze pentru ca în viaţa pământeană să dea un imbold vieţii spirituale seminţiilor în sânul celor care se va naşte. Un spirit albastru, un spirit de geniu ce altceva putea fi Păunescu atunci când electriza mulţimile, umpleau stadioanele şi sorbeau cu nesaţ ceea ce el şi ai lui împrăştiau în văzduh cu neţărmurită dărnicie. Fii binecuvântat omule MARE.