Cândva, un cineva îmi propunea o afacere dubioasă şi îmi garanta că nimeni nu va afla. De acord, dar eu e sunt glugă de coceni? Eu sunt un nimeni? Şi din moment ce este cineva ştie despre afacere că este dubioasă există şi un risc. În alt loc, cineva spunea că un secret poate fi păstrat numai atunci când o singură persoană îl ştie. Legat de acest enunţ fac trimitere şi la acei care se implică într-o acţiune periculoasă în speranţa că nu se va afla şi chiar dacă se va afla totuşi se va găsi o cale de scăpare. Atunci când un anume volum de bunuri materiale sau spirituale se acumulează într-un punct anume întotdeauna se va găsi un ceva care va risipi acea acumulare. Pe scurt: totul se plăteşte. Plăcerile nelimitate vor distruge pe beneficiarul lor, averile acumulate pe nedrept vor fi risipite de beneficiarul lor sau de urmaşi; ba mai mult chiar dacă nu unoşti valoarea spirituală a câştigului acesta va crea monştri. De amintit în acest sens este realul personaj întruchipat de Contele de Monte Cristo. Personajul real, după ce a câştigat o avere imensă a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a se autodistruge, pentru a ajunge pe eşafod. El a încălcat ceea ce Dumneazeu a spus: răzbunarea să fie a mea. Personajul respectiv s-a crezut Dumnezeu ceea ce era prea mult după ce Dumnezeu i-a dat libertate şi avere.