Cricău2

Scriam, într-un blog pe care nu-l mai pot accesa, despre cimitirul unguresc din Cricău. Am fost învinuit de plagiat, învinuire ce venea din partea unui domn annonius. Vă aduc la cunoştinţă că am destule amintiri despre Cricău, aşa că nu am motive de plagiat, cu atât mai mult cu cât aici relatez doar evenimente trăite de mine sau auzite de la bătrânii satului.
Că romanii au vechime este adevărat, dar am unele nedumeriri. Ungurii au dominat în Ardeal 800 de ani şi românii nu şi-au uitat obiceiurile şi limba şi nici nu prea s-au omorât cu învăţarea limbii maghiare. Cât despre daci, se afirmă că şi-au uitat limba în numai 150 de ani. Măi, măi, dar cum se face că Decebal, în relaţiile cu Roma nu a avut nevoie de translatori? Apoi mai am o nedumerire, nu ştiu dacă celţii, în trecerea lor pe la Piatra Craivii, au făcut-o înainte sau după întemerea Rome.
Cimitirul unguresc este şi azi, iar pietrele funerare mai stau mărturie. Căt despre trecerea celţilor pela Piatra Craivii, stau mărturie discurile de piatră pe care se sprijineau stâlpii, de lemn, al lăcaşului de cult construit acolo.
Dacă ceva nu am văzut, nu înseamnă că nu există. Mergeţi acolo şi veţi vedea câtă istorie poate să încapă pe un palmă de pământ.
Ce dovadă poate fi mai concludentă, că acolo a fost un centr cultural, căci şi azi, oamebnii craivei se deosebesc net de ceilalţi dein jur, prin comportament, gospodărit şi acel Ş folosit în vorbire.
Am mai rămas mirat şi de faptul că fii lor din clasele 5 şi mai sus, pentru a merge la Cricău la şcoală, sunt duşi cu căruţa, pe rând şi nu sunt lăsaţi la mila statului şi nici a primăriei. Părinţii ştiu că numai prin carte poţi fiş fie şi oier, dar de calitate. Mulţi ani au fost izolaţi, sus la Piatra Craivii, şi astfel şi-au conservat caracteristica unui neam de soi.