vineri, 17 septembrie 2010

Fidelitate

Cred eu, că familia este o echipă. geaba ne fsacem iluzia că dragostea este ceea ce ne uneşte, ceea ce ne duce la primărie şi să spunem DA. Floare de cuc. Poate mă repet dar în mintea mea spun că totul n u este decât o iluzia, la fel şi liberul arbitru. Am mai spus-o, nimic nu este nouşi ca atare ceera ce crederm a fi produsul imaginaţiei noastre nu este decât o iluzie. nimic din universul acesta nu se desfăşoară după cum credem noi. Chiar şi haosul îşi are legile lui. În cadrul acestei ecuaţii cu infinite variabile suntem şi noi ca o entitate variabilă. Dacă stăm în afara eului nostru şi căutăm să facem o analiza a ceesa ce ni se întâmplă constatăm că de fapt suntem preveniţi asupra a ceesa ce va urma. că ne autoprogramăm sau nu, habar sau nu. singurul lucru care l exprim în acest sens este acela că drumul liberului arbitru nu ne conduce în afara acestor legi ale universului. Un exemplu poate fi şi acela al meu. Cândva, eram în curtea unchiului meu şi mă uitam peste drum, la casa în care locuia o colegă din elementară, La un moment dat îi spun eu, unchiului, "ce bine ar fi să mă însor cu Mery lui Traian Căprian. Vrermea a trecut şi în anul următor eu ersam la Şcoala profesională la sibiu iar ea era la Şcoala medie Tehnică la Dumbrăveni. În martie 1953 am primit un mărţişor de la ea şi astfel am început o coresponsenţă îndelungată. Anii au trecut şi noi ne-am pierdut urma. În 1958 ne-am întâlnit la Sibiu, apoi eu am plecat în armată şi iar ne-am pierdut. Femeie frumoasă ea a avut un lung şir de experienţe. Dar când ne-am întâlnit din nou nu ner-am mai dcespărţit. nu ştiu ce misiune am avut eu deoarece şi azi mă întreb ce dracu am avut eu, ce a văzut ea lşa mine de s-a căsătorit. Anii au trecut şi fiica mea a rămas gravidă, voiam un avort. Toate încercările s-au lovit de eşec, şi astfel s-a născut nepotul meu prevăzut a fi cu 23 de ani înainte de a se naşte. Cam atât, poate voi reveni cu amănunte.