Femeia

Oare?......Încerc să-mi adun gândurile într-un loc anume, anume acolo unde ar trebui să-mi fie ceea ce se numeşte cap. Dar am avut vreodată aşa ceva? Poate da, dar blestemata viaţă a făcut din mine o cârpă, un preş, atunci când ţi-am văzut chipul. Eu care eram gata să jur cu mâna pe Biblie că încă nu s-a născut femeia care să mă subjuge, în faţa căreia să mă plec. Batalioane de femei au trecut prin faţa mea fără a primi măcar o privire din partea mea. Fecioare neprihănite mi-au cerşit o clipă de iubire dar m-au lăsat cu totul indiferent şi ai venit tu, femeia tuturor, salteaua oricărui doritor, tu care nu mi-ai aruncat nici o privire măcar, tu la care am văzut doar o tremurătură de pleoapă. De ce doamne, pentru ce domne, eu bărbatul, celibatarul convins, prototipul misoginului, tocmai eu să ajung aici? Că te iubesc sau nu, asta nu pot spune aşa cum nu pot spune dacă îmi iubesc mai mult piciorul sau braţul dar dacă mi-ar lipsi, cred că aş muri de durere sau mi-aş pierde minţile. Asta eşti tu pentru mine, um ceva nedefinit şi fără de care existenţa mea ar fi un calvar