Femeia

Romanţă.
Ca admirator al artistei Doinea Badea, ascult neobosit cântecele ei. Mai zilele trecute ascultam romanţa; O adoram de-o vreme întreagă. Şi uite aşa, tam-nesam îm veni o idee, să încerc mesajul transmis de cântec. În prima strofă un tânăr ni se destăinuie cum, undeva, a văzut o fiinţă de care se îndrăgosteşte subit. Ei bine, acea fiinţă, probabil treuie sp fie de un chip angelic şi un trup sculptural, virgin, neprihănit. Aţa o fi fost? Tot ce se poate, dar hai să vedem ce face subiectul. Tânărul ne plasează în timp. Adică era în luna mai, îşi scriu şi apoi se întâlnesc. Şi mă rog frumos, unde crezi că merge acea superbă pereche. Ei bine, merg într-o luncă unde, superb, se aşează sub un vişin înflorit. Fericit, amorezul nostru se aşează într-o poziţie confortabilă şi tot priveşte în ochii negri până îl apucă somnul şi îi trage la aghioase până seara. Versurile îmi amintesc de soldatul Sweik, praghez get-beget care o plimba printre lanuri pe ţăranca Bojenca şi o lămurea care este tulpina de porumb, de grâu, şi mă rog îi dădea lecţii de agronomie. La un moment dat, iluminat, Sweik o întreabă pe Bojenca dacă îl iubeşte. Răspunsul a venit prompt: „te iubesc ca pe un dop în cur, tu nu vezi vât de prost eşti?” Aşa şi cu amorezul nostru care era convins că ingenua a mers cu el în luncă doar pentru a-i priveghea somnul. Şi uite aşa trecu vara, veni toamna şi imgenua doritoare de ceva mai profund decât florile de vişin, îi dă papucii pămpălăului admirator şi iubitor de mângâieri platonice.