Cadrele didactice

Locuiesc într-o comună teleormăneană şi, întâmplător sau nu, am tangenţe cu unele cadre didactice. Mai urmăresc şi la TV lupta acestor cadre pentru un trai mai bun. Au dreptate? Poate. Dar nu am văzut la ei nici cel mai mic gest de a luta pentru a fi trataţi mai decent.
Îmi amintesc de vremea când eram elev la cursul elementar, la o şcoală dintr-un sat de munte, din Ardeal. Învăţătorul meu avea vârsta de 18 ani, bunicul meu avea 57. Dar, când bunicul meu trecea pe lângă domnul învăţător, ridica pălăria şi îl saluta pe domnul învăţător.
Azi, elevi din clasele mari, ies în parcul din faţa şcolii, beau bere şi fumează nîn văzul lumii. Elevul are toate drepturile, profesorii nici unul. Un pensionar CAP are o pensie mizerie după o muncă de o viaţă în câmp. Elevul primeşte 2,8 milioane doar să fie prezent la şcoală, şi nu se duce. Profesorul nu poate face nimic. Nu-i poate reţine alocaţia, nu-l poate pedepsi în nici un fel.
Se poate spune că multe dintre cadrele didactice sunt atât de umilite că stai şi te întrebi dacă un salar de 50 de milioane ar acoperi toate umilinţele pe care la îndură un cadru didactic. Nu ei ar trebui umiliţi ci acei politicieni care fac orice numai legi inteligente nu. Sunt ţări unde legi de sute de ani îşi menţin eficacitatea, în timp ce la noi sunt legi care dispar imediat ce au fost publicate. Ce caută în parlament acei analfabeţi care fac legi la comandă şi le votează între doi pui de somn?
Domnilor demnitari, redaţi cadrelor didactice demnitatea, obligaţi elevul să afle că un cadru didactic trebuie respectat, obligaţi părinţii să-şi educe odraselele în respect faţă de carte şi cultură. Domnilor parlamentari, daţi cadrelor didactice instrumentele necesare pentru a-şi impune respectul.
De multe ori stau şi mă întreb în slujba cui sunt cei care deţin puterea, când alocaţia pentru puşcăriaşi şi elevi, depăşeşte cu mult pensia unor bătrâni care şi-au lăsat sănătatea pe ogoare pentru a produce o pâine, de care, uneori, nu au avut parte?