sâmbătă, 20 aprilie 2013

Şomeri???

Fraţilor, iubiţi creştini; stau, mă mir şi mă crucesc. La ce anume? Păi, la zilele pe care le trăim. De fapt, nimic nu este nou. În orice perioadă a istoriei, societatea a vieţuit pe felii. În orice moment societatea a fost populată de diverse grupuri de interese. Chiar şi în timpul marilor conflicte militare, unii au dus-o mai bine sau mai puţin bine. De fapt, în principal, turma, tot timpul, a fost tunsă, rasă şi mulsă; de ce ar fi altfel acum? Caracteristica de bază, a celor care au, este nesimţirea şi lipsa de activităţi cu efect pe termen lung. Fiecare vrea totul acum şi aici. Dar, nu pentru a spune banalităţi, am venit eu aici.  Dar, trecând peste toate m-a plesnit o idee, îngroşată de apetitul de a produce tulburări ori de câte ori se pare că lucrurile s-au cam aşezat. Şi uite aşa, mai citind prin presa vremii vedeam chipuri de pălmaşi, de oraş sau de ţarină. Vdeam chipuri scofâlcite, oameni cocârjaţi şi încovoiaţi de multele momente de posturi forţate. Îmi amintesc chiar de zilele în care luam la pachet două felii de pâine unse cu grăaime de porc şi cu ceva felii de ceapă. De multe ori era sărbătoare când aveam la masă poşircă completată cu câteva felii de mămăligă rece, sau caldp, după caz. Şi atunci erau greve aşa cum şi azi avem parte de acest meniu. Da, dar chipurile protestatarilor arată cam altfel. Bunăoară mă uit la marele maestru al demonstraţiilor, dl Dogaru. Acesta se plânge că are o pensie de mizerie şi care se pune în fruntea protestatarilor, şi care TOŢI parcă suferă de obedzitate dureros de accentuată. Cum naiba se face că un om trăin în mizerie precumj domnia sa, are puterea de a sta ore întregi în ger? Apoi, să-mi explice domnia sa, dl Dogaru, cu ce a fost mai riscant să fi un şoarece de birou în armată, în compataţie cu viaţa unui miner. Ei bine, minerii pensionari nu mai urlă că mor de foame, cu toate că există oarecari diferenţe între pensiile militarilor şi pensiile minerilor. Ba mai milt chiar,dl Dogaru ameninţă cu organizarea de noi proteste. Nu are decât să facă ce vrea, dar diminuarile create de instabilitatea poşitică să le plătească domnia sa, să suporte consecinţele până îi va dispărea burtoiul ăla imens şi va ajunge la dimensiunile unui pensionar care se strădueşte să supravieţuiascp dintr-o pensie de 600 lei. Armata? care armară? Avem noi o armară cu adevărat grijulie cu traiul poporului? Au fost vreodată cu adevărat patrioţi? Eu nu cred. Cănd armata a atacat URSS a fost justificat gestul, bogaţii erau ofiţeri, stăteau la căldurică iar trupa vieţuia în mizeria tranşeelor. Apoi ne-am întors cu sovieticii, armata română a mers cu sovieticii, până în munţii Tatra. De fiecare dată conducătorii au găsit explicaţii iar turma a plkătot oalele sparte timp în care băieţii deştepţi s-au pus pe trai nineacă. Cândva, vizavi de proteste, se spunea ca Iliescu să fie lăsat să conducă ţara, azi un oare cine produce tulburări sociale ori de câte ore mergem spre linişte şi spaţiu de mai bine. Oare asta să fie democraţia? Cred că a venit vremea ca acei tulburători ai lineiştei să plătească dacă vânzoleala este organizată numai de amorul artei.

Niciun comentariu: