CERCUL

Un oarecine spunea despre evoluţia societăţii că ar fi ca un cerc. Pentru început societatea trăia sub imperiul unui dictator, apoi dictatura obosită mai slăbea hăţurile şi atunci începea să pună pe alţii să orânduiască, şi astfel noua ordine se numea democraţie. Democraţia, devine mult mai liberală creinc haosul. Dar haosul destrăma ordinea confortabilă a democraţiei şi astfel se impune o nouă ordine: dictatura. Deci, astfel cercul se închide: dictatura naşte ordine, ordinea naşte democraţie, democraţia naşte haosul iar haosul dispare sub forţa dictaturii. Azi, unde suntem oare? Problema este aceea că indiferent de tipul celui care conduce, turma plăteşte oalele sparte de cei care se cred mari conducători. Şi astfel se mai confirmă şi faptul că destinul turmei este acela de a fi tunsă, rasă şi mulsă. Întotdeauna este un bac la stână, mai este berbecul cu talanga şi dacă nu merge pe unde i se spune, i se ia talanga şi uneori chiar şi pielea, apoi, pe de lături mai sunt şi câinii pentru a impune o disciplină "liber" consimţită. Dacă nu s-ar întâmpla aşa cercul nu se închide iar figura se va sparge iar "marii" prieteni vor venim să ne arate cum se distruge o ţar numai şi numai în mod democratic.