Cuvântul dat

Cineva punea în sarcina lui Karl Marx afirmaţia că "Ţara românească ar trebui să dispară". Nu că aş fi dorit să dispară acel cineva, deoarece m-am sinţit ofensat, dar o asemenea afirmaţie  nu avea darul să mă bucure. Şi atunci mi-am amintit de vorbele unei femei din Cerbăl- Hunedoara. Spunea femeia că pe vremea ungurilor dacă vindeai o bucată de pământ, era suficient să spui primarului despre  tranzacţie, şi în rest totul decurgea de la sine. Când au venit românii, au spus că nu este suficient cuvântul fat trebuie şi hârtii. Când ai obţinut hârtiile, au spus că hârtiile nu sunt bune. Venind la zilele noastre mi-am amintit de zilele în care Victor ponta, de fiecare dată când apărea la TV schimba ceea ce arfimase ultima dată. Punând cap la cap multe întâmplîri traite şi văzute m-am trezit spunând: asta e, nu avem respect pentru cuvântul dat. Sunt neamuri unde se fac tranzacţii de milioane, doar pe cuvântul dat. Cândva mi s-a defectat televizorul. Am mers la un magazin să văd dacă găsesc ceva potrivit. Da, dar costa 1700 roni şi eu nu aveam la mine nici buletinul. A venit patronul şi mi-a spus că nu e nici o problemă, pot să iau televizorul şi să-i duc banii când pot, asta deoarece cunoaşte onestitatea ardelenilor. În 15 ani de când locuiesc în Teleorman, de fiecare dată mi se povesteşte cum au reuşit să fure, să înşele, dar niciodată nu mi s-a spus cum a făcut un sacrificiu pentru a onora cuvântul dat. Şi revenind la afirmaţia lui Marx, se justifică, NU AVEM RESPECT PENTRU CUVÂNTUL DAT. şi când ai în mână soarta unui popor dar nu ai nici cel mai mic respect de sine şi pentru cuvântul dat, istoria te condamnă pe termen lung. Ca individ, când latri ca o curvă, este treaba ta, dar când este vorba de soarta unui neam, nu ai voie să te fluturi. Şi încă ceva, capitaliştii erau mulţumiţi de afacerile cu Ceauşescu deoarece cuvântul lui era o garanţie a corectitudiniiâ, a onestităţii, a respectului pentru cuvântul dat. În rest, priviţi în jur, câtăriţi şi judecaţi.