Echilibru.

Pentru ca unui om să i se desfăşoare viaţa într-un anume fel este nevoie ca între energia sufletului şi energia trupului sdă fie un anume echilibru. Când sufletul îţi este bolnav, toate medicamentele din lume nu ajută la energizarea trupului. Pe scurt, dacă vrei să vindeci trupul va trebui ca mai întâi să vindeci sufletul. Cicero spunea că nu poţi spune nimic despre viaţa unui om dacă nu-i cunoşti sfârşitul. Sunt la capătul vieţii şi caut a mă spovedi, a-mi descărca ce îmi apasă sufletul. Realizările vieţii mele au fost un rezultat al preocupărilor mele şi am avut a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru multe, dar acum la ziua sămădaşului constat că în viaţa mea nu am fost decât roata de rezervă, ma mai mult chiar, am fost piesa de uzură. Să explic, la unele utilaje la care oprirea fie şi pentru scurt timp, vor apare multe nerealizări destul de greu de suportat şi ca atare, în anumite locuri, sensibile, se crează module care se uzează mai repede dar şi care pot fi înlocuite foarte repede şi fără eforturi financiare consistente. Cam aşa am fost şi mai sunt încă. Am fost fata n casă care trebuie să răspundă la toate cerinţele; fata din casă tăcută, neştiută, care să nu facă nici umbră pe unde trece, trebuie doar să îndeplinească orice ordin, orice cerinţă a stăpânilor fără ca aceştia să simtă prezenţa ei. Am căutat în trecutul meu multe, şi multe care azi îmi confirmă sufletul mizer al celor care pe deasupra capului meu au profitat şi m-au terfelit, mi-au pus coarne şi m-au scuipat printre buzele care mimau un zâmbet dar nu era decât un rânjet de satisfacţie că încă odată "m-au dus". Blestemul întregii mele vieţi a fost şi este extrema naivitate de a nu face ceea ce însăşi Biblia ne cere "nu ajuta pe nimeni dacă nu te roagă de trei ori", pe de o parte iar atunci când viaţăa îţi pune în faţă o problemă "ascultă cu atenţie şi cercetează amănunţit". Eu luam de bun tot ce mi se spunea iar întrajutorarea o ofeream cu mult înainte ca însăşi beneficiarul să-i dea seama că are nevoie. Şi acum vine întrebarea: ce pot face eu când trupul se apropie de moarte, când sufletul îmi este atât de bolnav încât moartea, de multe ori, o consider ca fiind o binefacere?