Nostalgicii

Nostalgicii.
Stai, te uiţi şi te cruceşti. Peste tot se fură în neştire cu acte sau nu. Am văzut documentarul de la Ocnele Mari. S-ar fi cheltuit 1500 miliarde de lei, pe ce? S-au cheltuit mii de miliarde de lei pe constrcţii care nu se văd. Au dispărut întreprinderi, cu sutele, au dispărut combinate, au dispărut ferme avicole, viticole, de animale, piscicole. Au dispărut zeci de hectare de sere. Au dispărut producătorii şi pieţele de desfacere. Dacă în anii 80 România avea datorii de 13 miliarde de dolari, azi la cât se ridică datoriile statului roman. Se pare că este vorba de peste 70 miliarde. Au fost vândute şi bogăţiile subsolului. În afară de foame, frig şi mizerie, ce a mai rămas pentru cei mulţi. Unde este Europa Liberă care era revoltată de faptul că românilor li se dădea salam cu soia? Unde este Hurezeanu, Niculai Constantin Munteanu şi alţi urlători de la Europa Liberă şi Vocea Americii. Ce fac americanii care în anii de după 48 chemau românii la luptă pentru că vor veni să ne elibereze?
Urlau vesticii şi condamnau dictatura lui Ceauşescu. Câţi plâng azi dictatura lui Ceauşescu şi salamul cu soia la care azi abia visează. De ce credeţi că a murit Nicu Ceauşescu? Să vă spună sibienii cum au trăit când Nicu Ceauşescu era prim secretar.
Când au venit comuniştii la putere, s-au găsit eroi, gata să moară pentru idealul că România trebuie să fie liberă. Opt ani au suferit, au luptat, iar cei care au fost prinşi au fost torturaţi, şi mulţi dintre ei au murit. Ei au ştiut ce vor şi au murit pentru asta.
Dictatura comunistă nu putea greşi. O instituţie nu poate greşi. Trepăduşii au fost aceia care au distrus, au torturat au ucis. Multe probleme se puteau rezolva fără violenţă, dar călăii doreau să-şi manifeste talentul de torţionari şi să-şi astâmpere setea de sânge. Mulţi dintre acei criminali, azi au pensii astronomice şi tot noi pălmaşii trebuie să plătim.
Cu mâinile noastre am clădit ceea ce a rămas în 1989. Unde sunt acel valori? Azi, parlamentarii fac legi idioate, autorităţile dau mâna cu hoţii. Azi se îmbogăţesc tot acei care au distrus şi înainte şi distrug şi acum. Nu toţi bugetarii sunt aşa, dar ei sunt atât de puţini încât se pierd în mulţime.
Şi totuşi, uneori dictatura este bună. În China, chiar şi guvernatori de provincii (care adesea sunt mai mari ca ţara noastră), dacă sunt prinşi cu ocaua mică, sunt împuşcaţi în public. De ce? Pentru că la ei primează interesele celor mulţi abia apoi interesele individului. Cum nu vii tu Ţepeş doamne….
Interesant este că nu mai avem eroi. Azi, fiecare pentru el. Intreprinderile, care mai sunt şi multe dintre instituţiile bugetare au devenit surse de venituri ilicite. Parlamentarii dau legi schioape, autorităţile le aplică pe bâjbâite, judecătorii care fac dreptate după ureche sau rău intenţionate nu răspund în niciun fel.
Ei, tâlharii ne îndeamnă la calm, la tratative nonviolente. Un găinar, este arestat imediat şi face doi ani de puşcărie, un judecător dă o sentinţă total arbitrară şi distruge viaţa unei familii. Cum răspunde? Sunt şmecheri care consideră că este mai bine în puşcărie, asta deoarece indemnizaţia pentru un puşcăriaş este mai mare decât ajutorul de şomaj. Fac zeci de găinării mărunte, şi dacă sunt prinşi primesc pedeapsa cea nai mare, sâc.
Statul garantează dreptul la proprietate, dar integritatea proprietăţii cine o garantează? Un hoţ dă peste tine, noaptea. Nu trebuie să-l reţii căci este lipsire de libertate, nu trebuie să-l violentezi el o poate face.
Cred că ar fi necesar, fie ca parlamentul să conlucreze cu guvernul pentru armonizarea legilor în aşa fel încât nici un guvern următor să nu le poată schimba cei puşi să aplice legile s-o facă fără altceva decât spiritul legii. Fiecare lege să prevadă şi răspunderi, şi pentru cei care le încalcă şi pentru acei care nu le aplică corespunzător. Fiecare organ de decizie să răspundă pentru deciziile care le dau. Hoţii sănătoşi, să-şi câştige tainul prin muncă, acest tain să nu poată fi cumpărat. Cei care refuză munca să primească un tain pe măsură, adică să nu moară de foame. Puşcăria să fie ceva de spaimă şi nu un loc de odihnă.
Dacă se va constata că unul din cele două instituţii nu vor lucra eficient, preşedintele să le poată desfiinţa. Precizez, de două mii de ani se străduiesc “prietenii” să ne ducă la dispariţie, cred că ar fi timpul să ne trezim căci altfel s-ar putea ca politicienii de azi să reuşească acest lucru.