joi, 1 ianuarie 2009

Hunedoara

DESPRE REVOLUŢIE.

Încerc să adaug câteva cuvinte despre ce am văzut în dimineaţa primei demonstraţii libere, la Hunedoara. Mergeam cu un electrocar, pe bulevardul principal, de la Blooming spre centru. Era o linişte profundă, eu fredonam, fluerând, melodia Deşteaptă-te române. Nu m-am aşteptat să fiu auzit de foarte multă lume. Era liniştea de dinaintea furtunii. De la serviciu, contabila a precizat unde erau amplasate cuiburile de mitralieră, aşa că după ce am abandonat electrocarul la atelierul de vulcanizare, am aşteptat coloana de revoluţionari şi am mers cu ei până în Combinat. Coloana a mers până la Laminorul 800 şi apoi s-a întors şi şi-a continuat drumul până la sediul Comitetului Municipal de Partid. Acolo, am intrat la secretariat unde fostul prim secretar Bogdan colabora cu revoluţionarii pentru a se asigura liniştea oraşului şi a se evita barbarismele.
În zilele următoare, la unitatea militară de la Hăşdat, s-au tras un milion de cartuşe, dar nu a fost rănit nici un terorist. A murit un ofiţer, nu se ştie cum; iar la rezervorul de apă a oraşului a mers un nurios. Cei de la pază, crezând că este un terorist, l-au împuşcat.
La câteva zile, dimineaţa când am mers la serviciu, în secţia Mecanică 2 erau afişe care sunau cam aşa: „cine vrea să vină să-l dăm jos pe Faur (directorul general al combinatului”.
M-am revoltat. Mă, ce fel de democraţie a adus revoluţia asta? Despre acest lucru am informat-o pe doamna Iacob şefa cabinetului economic al domnului Iliescu. Doamna Iacob mi-a explicat în detaliu cum trebuie procedat în mod democratic la destituirea domnului Faur Sabin. Dar nimeni nu a mişcat un deget pentru a impune un mod democratic de a-l analiza şi eventual a-l destitui pe directorul general.
Când am văzut ce se întâmplă, am mers şi eu. Intrând în biroul directorului, acesta era agresat, verbal, de către un ins mic şi îndesat. Cănd directrul general a vrut să dea un telefon la minister, individul i-a smuls telefonul din mână şi a spus că nu are voie deoarece este arestat. Pe acesta l-am întâlnt apoi şi în alte locuri fierbinţi. La cererea mea, a fost organizat un cerc pentru a-l proteja pe directorul generasl. Directorul general a spus că va demisiona dar să vină cineva care să semneze de primire a unităţii, deoarece el nu o poate abandona. La propunerea mulţimii a venit ing. Samoilesc Silviu, duşman al lui Faur. Am făcut parte din comisia de propunere a noului colectiv de conducere.
Am fost revoltat de modul total nedemocratic în care a fost destituit directorul general, aşa că am mers la Bucureşti şi într-o intervenţie la radio, am arătat ce s-a întâmplat la Hunedoara. A doua zi la serviciu, am găsit geamurile sparte. Înţelegând noua democraţie, am dispărut. Zile la rând am fost căutat de aşa zişii revoluţionari. Erau incintaţi de noul director şi de articolul unui ziast care susţineam că am furat revoluţia.
Vreau să adaug aici o întâmplare. Mulţi ani înainte, Samoilescu era director la uzina de Laminoare. A făcut o gafă şi a fost destituit. Imediat am organizat o mişcare de protest. Am fost chemaţi la comitetul de partid toţi cei care am protestat. Fiind capul răutăţilor, primul am fost întrebat care este scopul protestului. Răspunsul meu a fost prompt: „partidul m-a învăţat să-mi iubesc şi să-mi apăr conducătorii. Cânjd l-aţi pus director, ne-aţi întrebat dacă îl vrem. Acum, că ni l-aţi luat, de ce nu ne-aţi întrebat? Eu nu mă aliez cu duşmanii poporului.”. Secretarul de partid ne-a demonstrat incompatilitatea cu statutul de director deoarece a fost descoperit la aeroportul Otopeni că a dat unui cetăţean american, lucrarea sa de doctorat. Aşa că nimeni nu ne-a făcut nici un fel de neplăceri. Când a ajuns director general, domnul Samoilesc iar eu aveam nevoie de un concediu, eu fiind în pericol, domnia sa a refuzat. Doar directorul de cadre, din minister, ştiind de ceea ce am făcut pentru Samoilescu, l-a sunat şi i-a ordonat să-mi rezolve problema.
Cam asta a fost revoluţia la Hunedoara. Nu neg că alţii ar putea şti mai multe.
Personal, nu am solicitat nici un fel de documente, de „revoluţionar”.

Niciun comentariu: