Infractori

Am auzit un lucru de minune, dacă nu eşti autorizat, nu ai voie să faci cunoscută o infracţiune. De unde pînă unde nu am voie să cunosc un document public, de unde pînă unde nu am voie să pun la îndoială corectitudinea cuiva. Este adevărat cu nu am voie să fac public un ceva pentru care nu sunt autorizat. Vizavi de ideea exministrului Pop, am o întrebare: dacă acea comisie era în lucru, s-a dus cineva să oprească dezbaterile pe baza unui document recent? Se spune că dacă doi oameni îţi spun că eşti beat, este cazul să te duci să te culci. Vizavi de plagiatul domnului Ponta, câţi vor trebui să îi spună că plagiatul este evident, pentru a înţelege că este cazul să se supună. Atunci când un prim ministru spune că indiferent de spune poporul el va face ce vrea? Cît despre declaraţia că nu a plagiat, nu văd pentru ce doamna Andronescu s-ar simţi jignită. Când nu ai nimic de ascuns, poţi răspunde senin că nu ai la activ nici o faptă de care să te ruşinezi. Avem nişte genii în drept.  Năstase, cu toată genialitatea lui nu a reuşit să-şi ascundă infracţiunile. Cât despre domnul Ponta, ce dovadă de sfidare a justiţiei şi a bunului simţ, mai vizibilă poate fi decât aceea că justiţia condamnă un infractor şi premierul îi face o vizită de consolare? Chiar nevinovat fiind, Ponta, se face vinovat de a arunca o imensă ruşine asupra poporului român, asupra învăţământului românesc. În acest caz pot afirma că în mod intenţionat guvernanţii sabotează credibilitatea savanţilor romîni, şi asta în scopul ca numai diplomele obţinute peste hotare sunt cele bune. Când te afişezi cu un condamnat, vinovat sau nu, cine te vede împreună cu el, va face  legătura că şi tu eşti la fel. O problemă. În unele cazuri de infracţiuni, presupusul vinovat este suspendat până se lămuresc lucrurile. Domnul Ponta de ce ar face excepţie cu atât mai mult cu cât ar putea face mult rău ţării până la o eventuală debarcare. Adică ce? Preşedintele poate fi suspendat, dar premierul nu?