Milostenia

Milostenie, atitudine promovată de biserică, indiferent de ce culoare. Fariseismul bisericii este, de foarte multe ori, revoltător. În timp ce mai marii bisericii se lăfăie în mătăsuri şi aurituri, pe noi, ne îndeamnă să fi milostivi şi să dăruim din puţinul nostru. Pe de altă parte, milostenia, de cele mai mule ori este dăunătoare deoarece încurajează: nemunca, lenea şi perpetuarea unor indivizi care degradează specia umană. Dacă un părinte este handicapat din naştere va fi incapabil să-şi crească progenitura. În acest caz, noi valizii vom fi obligaţi să întreţinem şi părinţii handicapaţi si progeniturile lor care la fel pot fi cu un handicap; vorba ceea, noi muncim iar ei se înmulţesc pe seama noastră. Ei au parte de mângâieri, de dragoste, de sex; noi avem parte de sudoare, de trudă, de oboseală şi de stres. De asemeni, rromii se înmulţesc precum iepurii şi li se alocă fonduri pentru integrare. Atunci se pune ntrebarea: "LA CE MAMA DRACULUI SĂ MAI MUNCIM?". Împrumuturi la bănci a făcut fiecare după planul care şi l-a propus. Dar, sunt cei care nu au nimic pe numele lor şi au făcut împrumuturi de sute de milioane, milioane pe care nu le vor restitui niciodată; şi noi vom plăti dobânzi mărite pentru a acoperi pierderile (oare?) din vina bancherilor. Aşa o fi oare, sau totul a fost planificat? Sunt de acord cu milostenia pentru acei care au făcut ceva pentru societate: au muncit, au plătit impozite, care la un moment dat şi-au pierdut capacitatea de a mai munci. Dar pentru hojmalăii care pot doborî boul cu pumnul, este o crimă să le dai ajutoare. Copii? Da, dar să şi-i crească fiecare, nu să mi se ia din pensie pentru a creşte progeniturile prostituatelor, a handicapaţilor şi a rromilor.