Demnitate

MUNCA
Cu toată vârsta înaintată la care mă aflu, îmi iubesc meseria şi o practic. Din mâinile mele ies valori care vor vorbi viitorului despre faptul că am existat. Cu toate furtunile care au trecut peste noi, suntem aici şi aici vom fi mereu. Noi nu cerşim la porţile străine, nu lingem mâna care ne loveşte şi nu simţim în coaste bombeul celui care ne cumpără ceea ce avem mai frumos, liniştea sufletească. Că vă dă un coltuc de pâine o fac pentru liniştea lor. Au nevoie de consumatori cuminţi, paşnici. Pentru liniştea lor asigură un anume nivel de trai, altfel lumea ar fi mică dacă flămânzii ar fi prea mulţi şi disperaţi. Puteţi să-mi daţi cele mai moderne maşini, pentru mine tot nişte fiare consumatoare de energie, nişte potenţiale pericole şi viitoare fiare vechi vor fi. Că ne vindem pământul, minciună. Cei care vin, cumpără dreptul de a folosi. Şi, dacă suntem aşa cum spuneţi, cum se face că însuşi prinţul Angliei a fost încântat de plaiurile noastre şi de ospitalitatea românilor? Ce calificativ îi daţi?
Voi cei care ne înjuraţi, cărei specii aparţineţi? Nici într-un caz speciei umane. Voi care adulaţi traiul din ţările care şi-au construit bunăstarea pe oasele sclavilor? Voi adulaţi pe acei care şi azi, încă mai distrug natura şi dispreţuiesc ceea ce este mai frumos: emoţiile iubirii. Vă declaraţi luptători, voi care în loc să staţi şi să luptaţi, voi aţi dat bir cu fugiţii căutând un culcuş cald şi suportând eicheta de auslanderi? Acum aruncaţi lături pe blog în loc să ieşiţi la rampă cu ceea ce este mai frumos în civilizaţia lumii.
Aş mai srie, dar scârba de a mă adresa unei specii care din toată civilizaţia lumii a ales să înveţe tot ceea ce este mai murdar şi să-şi jignească originea în modul cel mai josnic, da această scârbă mă face să mă opresc.
Lipsesc de pe blog de o săptămână şi voi nu mai încetaţi. Nu aveţi atîta minte să înţelegeţi că nici un popor nu are nevoie de gunoaie ca voi. Că suntem huliţi, da este adevărat; dar asta datorită vouă, care acolo unde sunteţi v-aţi purtat ca nişte hămesiţi care aţi făcut toate tâmpeniile pentru o coajă de pâine. Cei cu adevărat demni merg cu fruntea sus şi scot la lumină ceea ce este frumos în cultura locului unde s-au naturalizat, BRAVO LOR, ăia sunt români, sunt oameni demni de respect, în faţa lor îmi scot pălăria.